— Mulţumesc, domnule Buckley. Am luat la cunoştinţă că vă opuneţi, dar se respinge. Domnule Brigance, vă rog să continuaţi.
— Vă mulţumesc, domnule judecător.
— Ce-aţi auzit în legătură cu violul?
— Cobb şi Willard au luat-o cu forţa pe fetiţa lui Hailey şi au dus-o undeva, în pădure. Erau beţi şi au legat-o de un copac, au violat-o de mai multe ori, încercând apoi s-o spânzure. Au urinat chiar, pe ea.
— Ce-au făcut?!
— S-au pişat pe ea, domnule judecător!
Sala fremătă. Nici Jake, nici Buckley nu auziseră despre acest lucru. De fapt, nimeni, în afară de Harry Rex, nu ştia. Noose dădu din cap, bătând uşor cu ciocănelul în masă. Jake se apucă să scrie ceva în dosarul lui, minunându-se de cunoştinţele ezoterice ale prietenului său.
— De unde ai aflat despre viol?
— Din tot oraşul. Era ceva arhicunoscut. Încă de a doua zi, poliţiştii au dat detalii în legătură cu violul, la Coffee Shop. Ştie toată lumea.
— E un lucru bine cunoscut în comitat?
— Da. N-a fost om cu care să stau de vorbă şi să nu cunoască detalii despre viol.
— Spuneţi-ne, ce ştiţi despre omor?
— Aşa cum spuneam, era într-o luni, după amiaza. Băieţii erau aici, pentru o audiere de stabilire a cauţiunii. Mi se pare că atunci când au părăsit sala, însoţiţi de poliţişti, li s-au pus cătuşele. Când au coborât scările, domnul Hailey a sărit dintr-o debara, cu un M-16 în mână. Au fost omorâţi, iar Dewayne Looney, rănit. I-a fost amputat piciorul, sub genunchi.
— Puteţi să spuneţi exact unde s-au petrecut evenimentele?
— Aici, dedesubtul nostru, la intrarea din spate în tribunal. Domnul Hailey se ascunsese într-o debara a oamenilor de serviciu, din care a ieşit şi-a deschis focul.
— Credeţi că e adevărat?
— Ştiu sigur.
— De unde aţi aflat?
— Din oraş, din ziare. Toată lumea ştie.
— Unde aţi auzit discutându-se?
— Peste tot. În baruri, la biserică, la bancă, la curăţătorie, la Tea Shoppe, la cârciumile din oraş, la magazinele de băuturi, absolut peste tot!
— Aţi vorbit cu cineva care era de părere că nu Hailey e criminalul lui Billy Ray Cobb şi al lui Pete Willard?
— Nu. N-o să găsiţi nicio persoană în acest comitat care să creadă aşa ceva.
— Ce ziceţi, oamenii de aici şi-au format deja o părere în legătură cu vina sau cu inocenţa lui Carl Lee Hailey?
— Absolut sigur. Nu există abţineri în această privinţă. E un subiect fierbinte, şi fiecare şi-a format o părere.
— După părerea dumneavoastră, domnul Hailey ar putea fi judecat corect în acest comitat?
— Nu, domnule. N-ai cum să găseşti trei oameni, în Ford, care să nu-şi fi format deja o părere, oricare ar fi ea. Toţi cei treizeci de mii de locuitori ai comitatului l-au judecat deja. Nu ai cum să alegi un juriu imparţial.
— Vă mulţumesc, domnule Vonner. Nu mai am întrebări, domnule judecător.
Buckley îşi trecu degetele prin păr, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că fiecare fire la locul lui. Se îndreptă ţanţoş spre podium.
— Domnule Vonner, zise el cu umilinţă prefăcută, dumneavoastră l-aţi „judecat” deja pe Carl Lee Hailey?
— Să fiu al naibii, da!
— Fiţi atent cum vorbiţi, spuse Noose.
— Şi ce „verdict” aţi da?
— Domnule Buckley, daţi-mi voie să vă explic. Şi am s-o fac pe îndelete, ca să priceapă toată lumea. Dacă aş fi fost în locul şerifului, nu l-aş fi arestat. Dacă aş fi fost în locul marelui juriu, nu l-aş fi acuzat. Dacă aş fi în locul judecătorului, nu l-aş judeca. Dacă aş fi în locul procurorului, nu aş deschide acţiune împotriva lui. Dacă aş fi în locul juriului de proces, aş vota să i se dea cheia oraşului, o diplomă, şi l-aş trimite acasă, la familie. Şi, domnule Buckley, dacă fiica mea ar fi vreodată violată, mi-aş dori să am puterea să fac ceea ce a făcut el.
— Înţeleg. Sunteţi de părere că oamenii ar trebui să poarte arme şi să-şi regleze conturile prin atacuri?
— Sunt de părere că dreptul fiecărui copil este de a nu fi violat şi că părinţii au dreptul să şi-l apere. Cred că fetiţele sunt fiinţe deosebite, iar dacă a mea ar fi legată şi violată de doi ticăloşi drogaţi, aş înnebuni de-a binelea. Sunt de părere că taţii adevăraţi ar trebui să aibă un drept special de a omorî pe orice pervers care se atinge de copiii lor. Şi mai cred că sunteţi un laş mincinos, dacă pretindeţi că nu l-aţi omorî pe cel care v-ar viola fiica.
— Domnule Vonner, vă rog! zise Noose.
Buckley fierbea, dar îşi păstră calmul.
— Aveţi simţăminte foarte puternice faţă de acest caz, nu-i aşa?
— Sunteţi deosebit de perspicace.
