— De cât aveţi nevoie?
— De cel puţin cincizeci de mii. Şi mai bine ar fi o sută de mii.
— Uite ce-i, domnule Reinfeld. Sunteţi în Mississippi, unde oamenii sunt săraci. Au dat tot ce-au putut şi nu cred că mai putem strânge încă treizeci de mii.
Reinfeld îşi potrivi ochelarii cu ramă de os şi se scărpină în barbă.
— Cam cât aţi mai putea strânge?
— Probabil, încă vreo cinci mii.
— E puţin.
— Aşa e. Dar pentru cei din Ford, e mult.
Reinfeld se uită în pământ şi continuă să-şi mângâie barba.
— Cât a dat adunarea din Memphis?
— Cinci mii, zise cineva.
— Atlanta?
— Cinci mii.
— Dar consilierul statului?
— Care stat?
— Mississippi.
— Nimic.
— Nimic?
— Nimic.
— De ce nu?
— Întrebaţi-l dumneavoastră, zise Agee, arătând spre reverendul Henry Hillman.
— Păi, încercăm acum să strângem ceva, zise Hillman pierit. Dar…
— Cât aveţi până acum? întrebă Agee.
— Păi…
— Nimic, nu-i aşa? N-aţi strâns niciun ban, spuse Agee cu voce puternică.
— Hai, Hillman, spune-ne cât ai strâns, interveni reverendul Roosevelt, vicepreşedintele Consiliului.
Hillman amuţise. Până atunci stătuse liniştit în strana lui, aproape adormit. Şi iată-l acum în colimator.
— Vom contribui şi noi cu ceva.
— Sigur că da, Hillman. Voi ne bateţi tot timpul la cap să contribuim pentru tot felul de investiţii, pe care nu le vedem niciodată realizate. Mereu ne cereţi şi noi vă trimitem. Şi acum când avem nevoie, vii aici şi stai liniştit, fără să-ţi pese.
— Nu-i adevărat!
— Nu începe cu minciunile, Hillman!
Reinfeld se simţi încurcat şi îşi dădu seama că atinsese un punct nevralgic.
— Domnilor, vă rog, să trecem mai departe, zise el cu diplomaţie.
— Bună idee, remarcă Hillman.
— Când ne putem întâlni cu domnul Hailey? întrebă Reinfeld.
— Mâine-dimineaţă, răspunse Agee.
— Unde?
— Vă sugerez să ne întâlnim în biroul şerifului Walls. E singurul şef de poliţie negru din Mississippi.
— Am auzit.
— Cred c-o să ne lase la el în birou.
