— Sunt sigur că te subestimezi, doamnă doctor, a zis Takkata-Jim.
— Eşti şi chirurg acum? Crezi că am nevoie de părerea ta? Lasă-mă să vorbesc cu Gillian!
Metz a intervenit împăciuitor:
— Doamnă doctor, locotenentul Takkata-Jim tocmai ţi-a explicat că sunt raţiuni militare pentru întreruperea parţială a comunicaţiilor. Datele de la baliza de detectare indică o scurgere psi undeva, la vreo sută de kilometri de aici. Probabil că de vină este echipa condusă de Hikahi şi de Suessi sau de cei care lucrează pe insulă. Până nu depistăm sursa scurgerii…
— Acţionaţi pe baza informaţiilor date de o baliză? Pe CCCreideiki aproape l-a omorât o baliză defectă!
Metz s-a încruntat. Nu era obişnuit să fie întrerupt de delfini. Vedea că Makanee era foarte agitată. Prea agitată ca să vorbească anglica, să vorbească având o dicţie demnă de un fin în poziţia ei. Era, cu siguranţă, un aspect care trebuia notat în dosarele lui… atitudinea ei recalcitrantă.
— Aia era altă baliză, doamnă doctor Makanee. Nu uita că avem trei în funcţiune. În plus, nu susţinem că scurgerea chiar există, ci numai că trebuie s-o tratăm ca fiind reală până nu se dovedeşte contrariul.
— Dar întreruperea nu e totală! Am auzit că cimpanzeul primeşte încă date de la afurisssitul lui de rrrobot! Atunci de ce nu mă laşi să vorbesc cu doctoriţa Baskin?
Metz ar fi vrut să înjure. Îi ceruse lui Charlie să nu sufle o vorbă despre asta. Blestemată să fie necesitatea de a-l ţine pe cimpanzeu la distanţă!
— Eliminăm posibilităţile una câte una, a intervenit Takkata-Jim, încercând s-o îmbuneze pe Makanee. Dar, în acelaşi timp, şi-a luat o postură încrezătoare şi dominantă, cu capul în jos şi în faţă. De îndată ce tipii aflaţi în contact cu Charles Dart – tinerele fiinţe umane Iwashika şi Sudman, precum şi poetul Sha’ot – vor fi excluşi ca posibile cauze ale scurgerii, o vom contacta pe doctoriţa Baskin. Cu siguranţă îţi dai seama că ea e mai puţin probabil să fie cea de la care se scurge energie psi decât alţii, aşa că trebuie să-i verificăm pe ei mai întâi.
Metz a ridicat uşor din sprâncene. Bravo! Pretextul nu rezista la o examinare mai atentă, bineînţeles. Dar avea în el ceva raţional. N-aveau nevoie decât de puţin timp, atâta tot! Dacă asta o calma pe Makanee pentru câteva zile, era de-ajuns.
Takkata-Jim a observat ceva în aprobarea lui Metz. Încurajat, a devenit mai categoric.
— Acum nu mai amâna, doamnă doctor! Am coborât să ne interesăm de starea căpitanului. Dacă nu e în stare să-şi reia postul, trebuie alesss un nou comandant. Suntem într-o situaţie critică şi nu mai putem amâna.
Dacă vorbele lui erau menite să intimideze, efectul a fost contrar. Makanee şi-a agitat coada şi a scos capul din apă. Şi-a îndreptat un ochi spre delfinul mascul şi a şuierat nişte versuri sarcastice:
*Crezusem că tu
– nu-ţi aminteşti bine
– ordinele datoriei
*Ce plăcut e să descopăr
– căţi-am interpretat greşit
– comportamentul
*Nu vei pretinde
– în mare grabă
– onorurile de comandant, nu?
–
Takkata-Jim a deschis gura, dezvelind două rânduri de dinţi albi, de formă trapezoidală. Pentru o clipă, Metz a avut impresia că o va ataca pe mica femelă.
Dar Makanee a acţionat prima, sărind din apă şi căzând apoi la loc, împroşcându-i pe Metz şi Takkata-Jim. Omul a bolborosit ceva, a scuipat apă şi a alunecat de pe peretele curbat.
Makanee s-a răsucit şi a dispărut în spatele unui şir de unităţi de susţinere a vieţii. Takkata-Jim s-a rotit sub apă, emiţând clicuri sonar ca s-o caute. Metz l-a apucat de înotătoarea dorsală înainte să poată porni după Makanee.
— Ah… hmm! S-a prins de balustrada din perete. Nu putem înceta cu aceste manifestări de irascibilitate, neo-finilor? Doamnă doctor Makanee, te rog să te întorci! E destul de grav faptul că jumătate din universul cunoscut vrea să pună mâna pe noi. Nu mai trebuie să ne luptăm şi între noi!
Takkata-Jim şi-a ridicat privirea şi a văzut că Metz era serios. Locotenentul a continuat să respire anevoios.
— Te rog, Makanee! a strigat din nou Metz. Să vorbim ca nişte persoane civilizate.
Au aşteptat, şi un pic mai târziu, capul lui Makanee s-a ivit între două autodocuri. Expresia ei nu mai era sfidătoare, ci doar obosită. Armura ei de chirurg emitea sunete scurte şi şuierate. Instrumentele delicate tremurau uşor, de parcă erau ţinute în mâini nesigure.
S-a înălţat suficient ca să-i iasă la suprafaţă doar orificiul de respirat.
— Îmi cer scuze, a şuierat ea. Ştiu că Takkata-Jim nu şi-ar asuma conducerea navei fără să fie votat de consiliu.
— E normal! Asta nu e o navă militară. Îndatoririle unui secund la bordul unei nave de explorare sunt mai mult de ordin administrativ, iar trecerea lui în postul de comandant trebuie aprobată de consiliul navei de îndată ce se poate întruni. Takkata-Jim cunoaşte bine regulamentul, nu-i aşa, locotenente?
— Da.
— Dar până atunci trebuie să executăm ordinele lui Takkata-Jim sau va fi un haos aici. Şi în acest timp, pe Streaker trebuie să existe o ierarhie. Situaţia va rămâne ambiguă până când nu vei dovedi că Creideiki nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile de căpitan.
Makanee a închis ochii, respirând cu greu.
— Creideiki nu-şi va recăpăta cunoştinţa dacă nu e operat încă o dată. Nici atunci nu se ştie sssigur. Unda de şoc s-a deplasat de-a lungul conexiunii nervoase până la creier. Majoritatea leziunilor sunt în Noile Zone ale cortexului… unde materia cenuşie a finilor Tursiops a fost modificată substanţial prin elevaţie. Sunt leziuni în zonele responsabile de vedere şi vorbire. Corpul calos este ars…
Makanee a deschis din nou ochii, dar nu părea să-i privească pe cei doi interlocutori ai ei.
Metz a dat din cap aprobator.
