Maxilarul lui Hikahi s-a arcuit de parcă zâmbea.

— Atunci aşteaptă o clipă, Constructorule de Jucării Minunate. Ies şi eu cu tine. Munca ne va dissstrage de la zgâriatul unghiilor extraterestre.

***

Regina Soro, Krat, nu auzea niciun zgomot strident. Nava ei era protejată de atacurile psi. A aflat de perturbaţie de la personal. A luat sulul cu date adus de Pila Cullalberra şi l-a examinat fără prea mult interes.

Detectaseră multe semnale de acest gen în timpul bătăliei. Dar niciunul nu fusese emis de pe planetă. Doar câteva încăierări duseseră războiul până jos pe Kithrup.

În mod normal, Krat ar fi ordonat doar lansarea unei torpile direcţionale şi ar fi uitat întreaga întâmplare. Se aştepta la formarea alianţei Tandu-Thennanin împotriva rasei Soro în apropierea uriaşei planete gazoase şi trebuia să-şi facă planuri. Dar în acel semnal era ceva care o intriga.

— Determină originea exactă a semnalului pe harta planetară, i-a cerut lui Pila. Să incluzi toate locurile cunoscute de aterizare ale navelor inamice.

— Trebuie să fie zeci până acum şi poziţiile sunt foarte vagi, a lătrat pilul statistician.

Vocea îi era înaltă şi acută. Căsca gura la fiecare silabă şi genele păroase îi vibrau la ochişorii negri.

Krat nu l-a învrednicit cu nicio privire.

— Când au intervenit Soro şi au pus capăt aservirii pililor de către rasa Kisa, a şuierat ea, nu a fost ca să vă eleveze la statutul de Mari Seniori. Trebuie oare să fiu eu luată la întrebări, ca un om care îşi răsfaţă cimpanzeul?

Cullalberra s-a înfiorat şi s-a înclinat repede în faţa ei. Pilul cel îndesat a zbughit-o apoi la centrul său de date.

Krat a murmurat fericită: da, rasa Pila era atât de aproape de perfecţiune. Aroganţi şi dominatori cu clienţii şi vecinii lor, se grăbeau să satisfacă orice capriciu al rasei Soro. Ce minunat era să fii un Mare Senior!

În această privinţă, le datora ceva fiinţelor umane, în câteva secole, aproape îi înlocuiseră pe cei din rasa Tymbrimi pe post de sperietoare menită să-i ameninţe pe clienţii recalcitranţi. Simbolizau tot ce era greşit în Liberalismul Elevaţiei. Când Terra va fi în cele din urmă umilită şi oamenii „adoptaţi” cu statutul de clienţi, poate că ar fi nevoie de alt exemplu negativ.

Krat a deschis o linie de comunicaţii privată. Afişajul s-a luminat cu imaginea lui Soro Pritil, tânăra comandantă a uneia dintre navele reginei.

— Da, mamă a flotei? Pritil abia s-a înclinat încet. Te ascult.

Limbile lui Krat au tremurat ca reacţie la insolenţa tinerei femei.

— Nava numărul şaisprezece a fost prea lentă în ultima încăierare, Pritil.

— Asta-i doar o părere.

Pritil şi-a examinat gheara de acuplare. Şi-a curăţat-o în faţa ecranului, un gest nedelicat menit să arate nepăsare. Tinerele femele înţelegeau rar că o adevărată insultă trebuia să fie subtilă, iar victimei trebuia să-i ia ceva timp s-o priceapă. Krat a hotărât să-i dea această lecţie lui Pritil.

— Aveţi nevoie de odihnă pentru reparaţii. În următoarea bătălie nava numărul şaisprezece va fi aproape inutilă. Există totuşi un mod în care ar putea să găsească onoare şi poate pradă, de asemenea.

Pritil a ridicat capul, deja curioasă.

— Da, mamă a flotei?

— Am captat un semnal care pretinde să fie un anumit lucru, poate un inamic care cere ajutor, dar bănuiesc că e altceva.

Era evident că parfumul de intrigă o încânta pe Pritil.

— Am ales să te ascult, mamă a grupului.

Krat a oftat, văzând cât de predictibilă era tânăra. Ştia că acei căpitani mai tineri credeau în taină în toate legendele despre previziunile lui Krat. Îşi dăduse seama că Pritil nu făcea excepţie.

Mai ai multe de învăţat, s-a gândit ea, până să mă dai jos şi să-mi iei locul. Mai întâi vei căpăta multe cicatrici de la rănile ce-ţi vor sfâşia pielea tânără. Va fi o plăcere pentru mine să-ţi dau lecţii până atunci, fata mea.

***

Gillian şi Makanee şi-au ridicat ochii când au intrat în infirmerie Takkata-Jim şi doctorul Ignacio Metz, însoţiţi de trei fini Stenos robuşti, echipaţi de luptă.

Wattaceti a ţipat de o indignare indescifrabilă şi a dat să se posteze între ei. Asistentele lui Makanee s-au strâns în spatele chirurgului-şef.

Gillian a întâlnit privirea lui Makanee. Venise clipa confruntării. Acum se va vedea dacă Makanee îşi închipuia lucruri inexistente. Gillian tot mai spera că Takkata-Jim şi Metz aveau motive temeinice pentru comportamentul lor şi că rana lui Creideiki fusese cauzată de un accident.

Makanee hotărâse deja. Akki, tânărul elev-ofiţer din Calafia, nu se întorsese încă. L-a privit pe Takkata-Jim cu aceeaşi furie cu care s-ar fi uitat la un rechin-tigru. Expresia botului delfinului mascul făcea foarte puţin să dezmintă acea imagine.

Gillian avea o armă secretă, dar jurase să n-o folosească decât într-o situaţie de urgenţă maximă. Să-i lăsăm să-şi arate cărţile înainte să ne scoatem atuul. Primele etape ar putea fi cam periculoase. Nu avusese timp decât să facă un scurt apel la computerul Niss înainte să dea fuga la infirmerie. Poziţia ei aici ar putea fi dificilă dacă evalua greşit gradul de atavism care se dezlănţuise pe Streaker. Poate că ar fi fost mai bine să-l ţină pe Keepiru lângă ea.

— Doamnă doctor Baskin! Ignacio Metz nu s-a apropiat prea mult de ea decât după ce s-a prins de balustrada din perete şi a lăsat un Stenos înarmat să i-o ia înainte. E o plăcere să te revăd, dar de ce nu ţi-ai anunţat venirea?

— O încălcare gravă a regulamentului de securitate, doamnă doctor, a adăugat Takkata-Jim.

Deci aşa stau lucrurile, s-a gândit Gillian. Şi ar putea încerca să forţeze nota ca să mă închidă într-o celulă.

— Dar am venit pentru şedinţa consiliului navei, domnilor. Am primit un mesaj de la doctoriţa Makanee care mă chema să particip. Îmi pare rău dacă echipajul de pe punte mi-a interpretat greşit răspunsul. Am auzit că finii de acolo sunt noi şi n-au experienţă.

Takkata-Jim s-a încruntat. Era totuşi posibil ca femeia să fi dat un mesaj care se rătăcise în confuzia generală.

— Mesajul lui Makanee a contravenit ordinelor mele! Şi întoarcerea ta a contravenit instrucţiunilor mele ssspeciale.

Gillian şi-a aşternut pe faţă o expresie uimită.

— Nu mi s-a transmis convocarea la întrunirea consiliului? Regulile sunt clare. Trebuie să convoci lumea la şedinţă în douăzeci şi patru de ore de la moartea căpitanului sau când e în imposibilitatea de a-şi exercita funcţia.

— Făceam pregătiri! Dar în situaţii de urgenţă, secundul se poate dispensa de părerea consiliului. Când mă confrunt cu un caz evident de nerespectare a ordinelor, sssunt îndreptăţit să…

Gillian a devenit tensionată. Pregătirile ei nu aveau să fie de niciun folos dacă Takkata-Jim era iraţional. Ar putea să încerce să fugă, sărind peste rândul de autodocuri şi apoi pe parapetul de deasupra. Biroul ei era la câţiva paşi.

— … ordon să fii reţinută şi audiată imediat după ce se termină situaţia de urgenţă.

Gillian a observat postura finilor de pază. Erau oare pregătiţi să facă rău unei fiinţe umane? Le-a citit expresiile şi a tras concluzia că ar putea fi.

Îşi simţea gura uscată, dar nu şi-a trădat tulburarea.

— Ţi-ai interpretat greşit statutul legal, locotenente, a răspuns ea cu prudenţă. Cred că foarte puţini fini de pe navă ar fi surprinşi să afle că…

Vorbele i s-au oprit în gât. Gillian a simţit un fior rece pe şira spinării, iar aerul din jurul ei părea să vibreze şi să tremure. Apoi, când s-a prins de balustradă să se sprijine, un mârâit profund a început să-i emane din interiorul capului.

Ceilalţi au fixat-o cu privirea, nedumeriţi de comportamentul ei. Apoi au început să-l perceapă şi ei.