Fanteziile lui cu Gillian erau altceva. Toshio avusese visuri cu ochii deschişi, obscene, dar convingătoare, imaginându-şi că va fi lângă ea când Gillian va avea nevoie de un bărbat care s-o ajute să uite pierderea suferită…
Ea ştia probabil ce simţea tânărul, dar asta nu-i schimbase comportamentul faţă de el. Avea o atitudine indulgentă faţă de el, care făcea din ea obiectul sigur al unei adoraţii aproape tainice.
Poate că e aşa doar pentru că sunt foarte confuz, s-a gândit Toshio. Încerc să fiu analitic într-un domeniu în care nu am experienţă, iar sentimentele mă împiedică.
Tare aş vrea să nu fiu un puşti stângaci, ci să semăn mai mult cu Tom Orley.
Un ton electronic neregulat din spatele lui i-a întrerupt şirul gândurilor… comunicatorul funcţiona din nou.
— O, nu! a gemut Toshio. Nu încă!
Comunicatorul scotea şuierături şi paraziţi de la energia statică, în timp ce selectorul de canale căuta să prindă o undă purtătoare capricioasă. Toshio a simţit dorinţa nestăvilită de a da cu piciorul în aparat, trimiţându-l în abisul fără sfârşit al puţului săpat de copacul-burghiu.
Deodată, a auzit un fluierat strident, aproape acoperit de paraziţi.
*Dacă (paraziţi) elevii ofiţeri
Se solidarizează
Cine ne poate opri?
*Şi dintre elevii ofiţeri
Cine poate să zboare Precum calafienii?
— Akki!
Toshio a îngenuncheat rapid în faţa comunicatorului.
*Ai ghicit,
Tovarăş de scufundări
*Îţi aduci aminte cum pe timpuri
Ne duceam să vânăm homari?
— Dacă îmi amintesc? Ifni! Aş vrea să fim acum acasă şi să facem acelaşi lucru! Ce s-a întâmplat? Sunt probleme pe punte? Nu primesc imagini şi simt multă energie statică. Credeam că ai fost înlocuit de la comunicaţii. Şi de ce vorbeşti în trinară?
— Nevoia
E mama (paraziţi) oricui –
*Transmit
Prin orificiul nervos –
*Nerăbdător, o caut –
pe Stăpâna Supremă cea blândă –
*De urgenţă, ca să transmit
o avertizare (paraziţi) –
Toshio a strâns din buze, repetând în tăcere mesajul… „Stăpâna Supremă cea blândă.“ Erau puţine fiinţe umane cărora le dădeau finii un astfel de titlu. Şi una singură se găsea pe insulă în acel moment.
— Vrei să vorbeşti cu Gillian?
De urgenţă, ca să-i transmit
o avertizare –
Toshio a clipit, apoi a spus:
— Mă duc s-o chem, Akki! Rămâi pe fir!
S-a întors pe călcâie şi a alergat în pădure, strigând-o pe Gillian din toţi rărunchii.
43
AKKI
Cablul monofilament era aproape invizibil în pietrişul şi aluviunile de pe fundul mării. Chiar şi lumina emanată de lampa de la armura lui Akki abia reflecta o strălucire de pânză de păianjen printre rocile şi sedimentele din vârful acestei creste neregulate.
Cablul fusese conceput special să fie greu de detectat; era singurul mod sigur prin care Streaker putea să comunice cu echipele de lucru fără să-şi trădeze poziţia. Akki trebuise să caute mai bine de o oră, folosind cele mai bune instrumente de care dispunea şi ştiind unde să se uite, până să găsească cablul care făcea legătura cu insula. Şi, când s-a conectat la cablu prin orificiul său nervos, consumase peste jumătate din oxigenul existent în aparatul său de respirat.
Îi luase mult timp să se îndepărteze de navă. Şi Akki nici măcar nu era sigur că plecarea lui trecuse neobservată. Electricianul taciturn care păzea echipamentul n-ar fi trebuit să discute ordinele când Akki îi ceruse aparatul de respirat. Un alt fin, de gardă la sala motoarelor, care nu funcţionau, îl urmărise de la distanţă după ce plecase de la magazia cu echipament, iar Akki trebuise să se strecoare în grabă în camera de compensare externă ca să scape de urmăritorul Stenos.
