*Unde „cicloida” ta
Nu ajunge niciodată
*Unde toată muzica
Tace în sfârşit
*Şi adună
Îngrămădite în straturi
*Cânturi urlătoare ale
Străvechilor furtuni
*Şi ale uraganelor
Ce nu mor nicicând…
O prezenţă a apărut lângă Creideiki. Era o creatură uriaşă pe care o simţea formându-se din structura cântecului său. Percepea impulsurile lente de sonar care umpleau cămăruţa în care se afla… şi care nu putea să cuprindă monstrul care se materializa lângă el.
Nukapai?
*Zgomote de cutremure
Stocate de epoci
*Sunete de roci
Primordiale topite…
Creatura din sunete devenea mai solidă cu fiecare vers. Era o putere musculară în prezenţa care prindea formă lângă el. Loviturile lente ale înotătoarelor enorme ameninţau să-l răstoarne. Când colosul răsufla, spuma Lui părea o furtună ce se năpustea asupra unui ţărm stâncos.
Până la urmă, frica i-a dat puterea de a deschide ochii. Mucusul i se scurgea pe globii oculari în timp ce făcea eforturi să-şi ridice pleoapele. Ochii îi erau afundaţi în orbite şi a durat minute până a reuşit să-i focalizeze ca să vadă în aer.
La început, nu a zărit decât că se afla într-o cuvă de suspensie dintr-un spital, mică şi mărginită. Era singur.
Dar sunetul îi spunea că se află în largul mării şi că un monstru înota lângă el! Îi simţea imensa putere!
A clipit şi, deodată, viziunea i s-a schimbat. Vederea a adoptat cadrul de referinţă al sunetului. Camera a dispărut, iar Creideiki L-a văzut!
!!!!!!
Creatura de lângă el n-ar fi putut niciodată să trăiască într-un ocean pe care îl cunoscuse. Creideiki aproape se sufoca de spaimă.
Se deplasa cu forţa unui tsunami, cu atracţia irezistibilă a mareelor.
Era o creatură a întunericului şi a adâncurilor.
Era un zeu.
*K-K-Kph-kree!!*
Era un nume pe care Creideiki nu avusese niciodată habar că-l cunoaşte. Apărea de cine ştie unde, ca dragonii dintr-un coşmar.
Un ochi întunecat îl privea pe Creideiki, speriindu-l. Ar fi vrut să fugă… să se ascundă sau să moară.
Apoi creatura i-a vorbit.
Nu a folosit trinara, aşa cum îşi imaginase Creideiki. A ignorat primitiva, dispreţuind-o ca pe o limbă pentru animale inteligente. A intonat un cântec care îl atingea uşor cu forţa lui fizică, îl învăluia şi îl umplea de o înţelegere teribilă.
: Te-ai îndepărtat înot De Noi Creideiki: Ai început Să înveţi: Apoi Mintea Ta S-a îndepărtat: Dar Noi Nu Am Terminat: Încă
: Am Aşteptat Mult Timp Unul Ca Tine: Acum Ai Nevoie De Noi La Fel De Mult Ca Noi De Tine: Nu Mai Există întoarcere:
: Aşa Cum eşti: Ai Fi O Bucată Bună: De Carne Moartă: Gol Fără Un Cântec: Niciodată Visător Sau Utilizator Al Focului:
: Inutil Creideiki: Nici Căpitan: Nici Cetaceu: Carne Inutilă:
: E Un Singur Drum Pentru Tine: Prin Pântecele Visului Balenelor: Acolo Poate Vei Găsi O Cale: O Cale Dificilă: Dar O Cale De A-ţi Face Datoria: Acolo Poţi Găsi O Cale De A-ţi Salva Viaţa…:
Creideiki a gemut. S-a zbătut fără vlagă şi a invocat-o pe Nukapai. Dar apoi şi-a amintit. Era una de-a lor. Aştepta, în adâncuri, cu alţi torţionari, dintre care unii erau zei străvechi ale căror nume erau pomenite în saga, iar de alţii nu auzise niciodată, nici de la balenele cu cocoaşă… K-K-Kph-kree venise să-l ducă înapoi.
Cum pentru el anglica era pierdută, Creideiki a adresat o rugăminte într-o limbă pe care nu ştiuse că o cunoaşte.
: Sunt Rănit!: Sunt Inutil! Ar Trebui Să Fiu Carne Moartă!: Mi-am Pierdut Vorbirea!: Mi-am Pierdut Cuvintele!: Lasă-mă Să Mor!
Creatura a răspuns cu un bubuit sonor ce părea că vine din măruntaiele pământului, de sub aluviuni.
