- Da, nu numai pentru că face parte din comitet, dar tot el este şi şeriful.

Fran îl privi tulburată. Era pentru prima oară când înţelegea că expediţia lor se putea încheia cu arestarea lui Harold. Iar ei se strecurau în casa lui fără ordin de percheziţie, fără nimic, cu intenţia să cotrobăie peste tot.

- Nu prea sună bine, comentă ea.

- Nu-i aşa? se arătă el de acord. Ai vrea să renunţăm?

Fran se gândi multă vreme, apoi clătină din cap.

- Foarte bine. Am vrut să ştiu clar ce facem.

- Eşti sigur că nu e nici unul acasă?

- Da. Pe Harold l-am văzut la volanul unui camion al Comitetului pentru înhumări azi-dimineaţă. Iar toţi cei care au lucrat în Comitetul pentru Energie au fost invitaţi să ia parte la test.

- Eşti sigur că s-a dus?

- Ar fi foarte ciudat din partea ei să lipsească de la un asemenea eveniment, nu crezi?

Fran cugetă la cele auzite, apoi spuse:

- Probabil că ai dreptate. Apropo, Stu zicea că aproape întregul oraş va fi electrificat din nou până pe 6.

- Va fi o zi mare, spuse Larry, gândindu-se cât de plăcut va fi să stea la Shannon's sau la Broken Drum cu o chitară Fender din cele mari în mână şi un amplificator şi mai mare în spate şi să cânte ceva - orice, cu condiţia să aibă o melodie simplă şi un ritm puternic - cu volumul dat la maxim. "Gloria", poate, sau "Walkin' the Dog". De fapt, orice, cu excepţia lui "Baby, Can You Dig Your Man?"

- Poate n-ar fi rău să ne pregătim o poveste, pentru orice eventualitate.

Larry rânji ipocrit.

- N-ai vrea să zicem că facem abonamente la nişte reviste, dacă se întoarce unul dintre ei?

- Ha-ha, Larry.

- Atunci, am putea spune că am venit ca să-i comunicăm ce mi-ai zis tu chiar acum despre pornirea curentului electric. Dacă o găsim acasă.

- Da, asta s-ar putea să meargă, acceptă Fran.

- Nu-ţi face iluzii, Fran. Ea ar avea suspiciuni şi dacă i-am spune că am trecut pe la ea pentru că Isus Cristos tocmai a apărut pe rezervorul municipal de apă şi se plimbă încolo şi încoace.

- Dacă se simte vinovată de ceva.

- Da. Dacă se simte vinovată de ceva.

- Să mergem, îl îndemnă Fran după ce se gândise puţin.

Nu a fost nevoie de nici o poveste. Au bătut cu putere mai întâi în uşa din faţă, apoi în cea din spate, convingându-se că locuinţa lui Harold era cu adevărat pustie. Cu atât mai bine, îşi zise Fran - pentru că, pe măsură ce se gândea mai mult la povestea fabricată de ei, cu atât i se părea mai subţire.

- Cum ai pătruns înăuntru? o întrebă Larry.

- Prin fereastra din pivniţă.

Se apropiară de latura casei şi Larry încercă să tragă de fereastra respectivă, însă zadarnic; între timp, Fran făcea de pază.

- Tu ai intrat, dar acum este zăvorâtă.

- Nu, s-a înţepenit, numai. Lasă-mă şi pe mine să încerc.

Dar nici Fran nu reuşi mai mult. La un moment dat, după vizita ei clandestină, Harold închisese bine fereastra respectivă.

- Şi acum ce facem? îl întrebă ea.

- Să spargem uşa.

- Larry, dar el o să-şi dea seama.

- Nu face nimic. Daca nu are nimic de ascuns, o să creadă că au intrat nişte copii, din cei care sparg ferestre la casele rămase pustii. Casa pare cu adevărat pustie aşa, cu toate storurile trase. Iar dacă are ceva de ascuns, va fi extrem de îngrijorat, după cum şi merită. Corect?

Ea nu se arătă foarte convinsă, dar nici nu-l opri când îşi scoase cămaşa, o înfăşură în jurul pumnului şi antebraţului şi sparse fereastra de la pivniţă. După căderea avalanşei de cioburi în interior, pipăi, în căutarea zăvorului.

- Gata. Eliberă piedica şi împinse fereastra. Larry se strecură înăuntru şi o ajută şi pe ea să coboare. Ai grijă, fetiţo, să nu lepezi copilul în casa lui Harold Lauder. Te rog.

O prinse de subsuori şi o lăsă încet jos. Cercetară amândoi camera de dans de la subsol. Setul de crochet stătea de santinelă. Masa jocului de hochei era presărată cu fragmente de sârme colorate.

- Ce-o fi asta? se întrebă ea, culegând una din bucăţi. Prima oară nu erau aici.

Larry ridică din umeri:

- Poate că Harold construieşte o cursă de şoareci perfecţionată.

Apoi scoase de sub masă o cutie, pe capacul căreia se putea citi, DELUXE REALISTIC WALKIE-TALKIE SET, BATTERIES NOT INCLUDED. Deschise cutia, deşi se putea ghici după greutate că fusese golită de conţinut.

- Nu construieşte curse de şoareci, ci aparate de emisie-recepţie, comentă Fran.

- Nu, în cutie n-a fost un set de piese pe care să ţi le montezi singur, ci aparate în stare de funcţionare. Poate că le-a modificat într-un fel sau altul. Nici nu m-ar mira din partea lui Harold. Ţi-aduci aminte cât de nemulţumit era Stu de funcţionarea aparatelor lor de emisie-recepţie, când el, Harold şi Ralph o căutau pe Mother Abagail?

Ea confirmă din cap, deşi bucăţelele acelea de sârmă o intrigau în continuare.

Larry aruncă pe podea cutia şi făcu o declaraţie pe care mai târziu avea s-o considere una din greşelile vieţii lui.

- Nu prezintă nici o importanţă, spuse el. Să mergem.

Urcară pe scări, dar uşa de la capul scărilor era încuiată, de astă dată. Fran îi căută privirea, iar el ridică din umeri.

- Până aici ne-a fost!

Fran clătină din cap.

Larry izbi de mai multe ori cu umărul în tăblie, ca să simtă cât de mare rezistenţă punea zăvorul de pe partea opusă, apoi se împinse cu toată puterea. Se auzi zgomotul de metal care cedează şi uşa se dădu de perete. Larry se aplecă şi culese de pe linoleumul bucătăriei întreg zăvorul.