- Spre vest, Tom.
Tom se tângui. Era un sunet la care Stu simţi că i se ridică părul în cap. Unde-l trimitem pe omul ăsta? De fapt, poate că ştia. Poate că fusese şi el acolo, doar că asta se petrecea în Vermont, în labirintul de coridoare unde ecoul îţi lăsa impresia că auzi zgomotul unor paşi în spatele tău. Tot mai aproape.
- Spre vest, repetă Tom. Da, spre vest.
- Te trimitem ca să vezi. Să vezi şi să cercetezi. Şi apoi te întorci la noi.
- Mă întorc şi povestesc.
- Poţi să faci asta?
- Da. Dacă nu mă prind şi mă ucid.
Stu şi ceilalţi tresăriră.
- Ai să pleci singur, Tom. Mereu spre vest. Ştii să găseşti vestul?
- E acolo unde apune soarele.
- Da. Iar dacă te va întreba cineva de ce te afli acolo, iată ce vei spune: M-au alungat din Free Zone...
- M-au alungat. L-au alungat pe Tom. I-au spus să se care.
- ... pentru că sunt slab de minte.
- L-au alungat pe Tom pentru că Tom este slab de minte.
- ... şi pentru că s-ar putea să am o femeie, iar femeia aceea ar putea naşte copii idioţi.
- Copii idioţi ca Tom.
Stu simţea cum i se întoarce stomacul pe dos. Capul lui era ca o bucată de fier care a învăţat să asude. Ca şi cum ar fi avut o mahmureală teribilă, care-i sorbea toate puterile.
- Acum repetă ce vei spune dacă te întreabă careva de ce te afli în vest.
- L-au alungat pe Tom pentru că este slab de minte. Doamne, da. S-au temut că aş putea să primesc o femeie la mine în pat şi să mă culc cu ea, cum se face. Şi pe urmă să rămână borţoasă cu copii idioţi.
- Foarte bine, Tom. Asta...
- L-au alungat, continuă el încetişor, pe ton îndurerat. L-au alungat pe Tom din casa lui frumoasă şi i-au spus să-şi vadă de drum.
Tremurând, Stu se şterse cu mâna la ochi. Privi în direcţia lui Nick. Cu privirea lui tulburată, îl văzu dublu, apoi triplu.
- Nick, nu ştiu cum să închei, mărturisi el neajutorat.
Nick se uită la Ralph. Acesta, alb ca brânza, clătină şi el din cap.
- Termină, zise Tom pe neaşteptate. Nu mă lăsa acolo, în întuneric.
Adunându-se, Stu merse mai departe.
- Tom, ştii cum arată luna plină?
- Da... mare şi rotundă.
- Nu luna nouă şi nici măcar luna aproape întreagă.
- Da, confirmă Tom.
- Când vei vedea luna aceea mare şi rotundă, porneşti spre est. Te întorci la noi. La tine acasă, Tom.
- Da, când voi vedea luna plină, mă voi întoarce, spuse Tom. Mă întorc acasă.
- Iar pe drumul de întoarcere, vei merge noaptea şi vei dormi ziua.
- Merg noaptea, dorm ziua.
- Foarte bine. Şi nu vei permite nimănui să te vadă, dacă îţi va sta în putinţă.
- Da.
- Tom, dar este posibil să te vadă cineva.
- Da, s-ar putea.
- Dacă te vede o singură persoană, Tom, omoară-l.
- Îl omor, pronunţă Tom plin de îndoială.
