- Voi avea de ce să mă tem? Voi fi silit să...
Glasul i se stinse şi oftă. Pus în încurcătură, Stu căută salvarea spre Nick.
Nick pronunţă muteşte: Da.
- E vorba de el, spuse Tom, gemând sfâşietor.
Semăna cu vaietul unui vânt amar, de noiembrie, printr-un crâng de stejari golaşi. Stu simţi iarăşi acelaşi fior. Chipul lui Ralph se făcuse alb.
- Cine, Tom? îl cercetă Stu delicat.
- Flagg. Numele lui este Randy Flagg. Omul Întunecat. Vreţi să...
Acelaşi oftat, lung şi amar.
- Cum se face că-l cunoşti, Tom? Replica nu mai făcea parte din scenariu.
- Vise... faţa lui mi se arată în vise.
Faţa iui mi se arată în vise. Dar nimeni dintre ei nu-i văzuse faţa. Rămânea întotdeauna ascunsă.
- Îl vezi?
- Da...
- Şi cum arată, Tom?
Tom rămase tăcut un lung răstimp. Tocmai când Stu ajunsese la concluzia că nu avea să răspundă şi se pregătea să se întoarcă la "scenariu", Tom zise:
- Arată ca orice om obişnuit, de pe stradă. Dar când zâmbeşte, păsările cad moarte de pe firele de telefon. Când se uită la tine într-un anume fel, te apucă prostata şi te frige urina. Iarba se îngălbeneşte şi moare acolo unde scuipă el. Este întotdeauna afară. Vine din afara timpului. Nu se cunoaşte pe el însuşi. Poartă numele a o mie de demoni. Isus l-a alungat odată într-o turmă de porci. Numele lui este legiune. Ii este teamă de noi. Noi suntem înăuntru. Se pricepe la magic. Poate să cheme lupii şi să trăiască în ciori. Este regele de nicăieri. Dar se teme de noi. Se teme de... înăuntru.
Tom tăcu.
Cei trei se priviră în tăcere, palizi ca lespedea de mormânt. Ralph îşi smulsese pălăria din cap şi o frământa convulsiv. Nick îşi acoperise ochii cu o mână. Stu îşi simţea gâtul uscat, ca sticla.
Numele lui este legiune. E regele de nicăieri.
- Poţi să mai spui şi altceva despre el? întrebă Stu în şoaptă.
- Doar că şi eu mă tem de el. Însă voi îndeplini ceea ce vreţi. Dar Tom... se teme foarte tare.
Oftă iarăşi din fundul sufletului.
- Tom, interveni Ralph pe neaşteptate, ştii cumva dacă Mother Abagail... dacă mai este în viaţă?
Ralph avea expresia unui om ajuns pe culmile disperării şi care joacă totul pe o singură carte.
- Trăieşte. Ralph se lăsă pe spătarul scaunului, respirând uşurat. Dar încă nu s-a împăcat cu Dumnezeu, adăugă Tom.
- Nu s-a împăcat cu Dumnezeu? Dar de ce, Tommy?
- Ea se află în pustietate, Dumnezeu a chemat-o în pustietate, nu se teme de înfricoşarea ce domneşte în miez de zi, nici de înfricoşarea ce se lasă în miez de noapte... nici şarpele n-o muşcă, nici albina n-o înţeapă... dar încă nu s-a împăcat cu Dumnezeu. Nu Moise cu mâna lui a scos apă din piatră seacă. Nu Abagail cu mâna ei a alungat viezurii cu burţile goale. E vrednică de milă. Va vedea, dar va vedea prea târziu. Va fi moarte. Moartea lui. Ea va muri pe partea necuvenită a râului. Ea...
- Opriţi-l, gemu Ralph. Nu puteţi să-l opriţi?
- Tom, interveni Stu.
- Da.
- Eşti unul şi acelaşi Tom pe care Nick l-a întâlnit în Oklahoma? Eşti unul şi acelaşi Tom pe care îl cunoaştem noi, cel treaz?
- Da, dar sunt mai mult decât acel Tom.
- Nu înţeleg.
Se mişcă puţin, dar figura lui de om adormit rămase calmă.
- Sunt Tom al lui Dumnezeu.
Rămas aproape fără vlagă, Stu era cât pe ce să scape notele lui Nick pe podea.
- Spui că vei îndeplini ceea ce vrem noi.
- Da.
- Dar ştii... crezi că te vei întoarce?
- Nu mi-este dat să ştiu sau să spun. Încotro mă voi duce?
