I-a urmat la cuvânt Chad Norris. Mai târziu, când comentau împreună ce se întâmplase la adunare, Stu i-a spus lui Frannie că Chad abordase chestiunea în cel mai potrivit mod: înhumările le făceau din bună-cuviinţă, nici unul dintre ei nu va fi cu sufletul împăcat până nu se va termina această operaţiune, iar viaţa îşi urma cursul normal; dacă reuşeau să termine treaba înainte să înceapă sezonul ploios de toamnă, vor fi şi mai împăcaţi. A cerut câţiva voluntari şi s-ar fi oferit chiar patruzeci, dacă ar fi fost nevoie de atâţia. A încheiat cerând fiecărui membru al Plutonului Cazmaua (aşa cum îi plăcea lui să spună) să se ridice în picioare şi să salute.
Harold Lauder de-abia s-a săltat de pe scaun şi s-a aşezat iute la loc, astfel încât nu puţini au fost cei care au comentat apoi ce tip deştept dar foarte modest era el. De fapt, Nadine îi şoptise la ureche tot soiul de dulci nimicuri, iar el, de teamă, n-a îndrăznit să se ridice decât puţin şi să moţăie din cap. O umflătură destul de mare, de forma unui cort conic, îi crescuse în partea din faţă a pantalonilor.
După ce Norris a coborât de pe podium, a urmat Ralph Brentner. Aveau, în sfârşit, un medic, le comunică el. George Richardson se ridică (în aplauzele tuturor; Richardson făcu semnul victoriei cu ambele mâini, iar aplauzele se transformară în aclamaţii); Ralph îi mai anunţă că, din câte ştia el, în următoarele câteva zile urmau să mai sosească la Boulder vreo şaizeci de persoane.
- Ei, cam asta era pe ordinea de zi, spuse Stu. Se uită peste adunare. Aş dori ca Sandy DuChiens să urce aici şi să ne spună câţi suntem, dar înainte de asta, mai există şi alte lucruri pe care ar trebui să le discutăm în seara aceasta?
Aşteptă. Distingea în mulţime figurile lui Glen, Sue Stern, Larry, Nick şi, desigur, pe a lui Frannie. Toţi arătau destul de tensionaţi. Dacă ar fi avut cineva de gând să pună pe tapet chestiunea Flagg, să întrebe ce anume făcea comitetul în această privinţă, acum era momentul. Dar nimeni nu scoase nici un cuvânt. După cincisprezece secunde, Stu îi dădu cuvântul lui Sandy, care încheie şedinţa cât se poate de frumos. Privindu-i cum părăsesc sala, Stu îşi spunea: Ca să vezi, am mai scăpat o dată.
Nu puţini, printre care şi doctorul, veniră la el după şedinţă ca să-l felicite.
- Te-ai descurcat foarte bine, domnule şerif, zise Richardson, şi, pentru un moment, Stu rămase derutat, gata să se uite peste umăr, ca să vadă cui i se adresa Richardson. Atunci îşi aduse aminte că el era şeriful şi intră în panică. Omul legii? Nu era decât un impostor.
Un an, îşi spuse. Un an, doar atât. Dar asta nu-i alungă teama.
Stu, Fran, Sue Stern şi Nick se întoarseră împreună spre centrul oraşului, paşii lor răsunând sec pe asfaltul trotuarului, traversând campusul universitar în direcţia Broadway. În zonă se mai aflau şi alţii, discutând încet şi îndreptându-se fiecare spre casa lui. Era aproape 11.30.
- Mi s-a făcut frig, spuse Fran. Aş fi făcut bine să-mi iau şi jacheta, pe lângă pulover.
Nick făcu un semn aprobator din cap. Şi el simţea frigul. Serile erau în general răcoroase la Boulder, dar în seara asta termometrul nu putea să arate peste cincisprezece grade, amintindu-le tuturor că vara asta stranie şi cumplită se apropia de sfârşit. Nu pentru prima oară se gândi că Dumnezeu, Muza sau Fiinţa aceea care o călăuzea pe Mother Abagail ar fi făcut bine să fi ales Miami sau New Orleans ca loc de întâlnire. Dar nici astea n-ar fi fost nimerite, dacă se gândea mai bine. Umiditate ridicată, multă ploaie... şi o mulţime de cadavre. Cel puţin la Boulder nu ploua.
- Am crezut că-mi dau duhul când am auzit că-l vor pe Jude în Comitetul Juridic, spuse Stu. Ar fi trebuit să ne aşteptăm la asta.
Frannie clătină din cap, iar Nick scrise repede în carnetul lui: "Desigur. Oamenii vor remarca şi absenţa lui Tom şi a Daynei. Asta-i viaţa."
- Crezi că vor intra la bănuieli, Nick? întrebă Stu.
Nick îi confirmă: "Se vor întreba dacă nu cumva au plecat în vest. Pe bune."
Se gândeau cu toţii la această eventualitate, în timp ce Nick scoase o brichetă cu gaz şi arse bucata de hârtie.
- Foarte neplăcut, comentă Stu într-un târziu. Eşti sigur?
- Cum să nu fie sigur, interveni Sue încruntată. La ce altceva i-ar putea duce gândul? Că Judele Farris s-a dus la Far Rockaway, ca să se dea în Monster Coaster?
- Spre norocul nostru, în seara asta am scăpat de discuţia, despre ce se petrece în vest, zise Fran.
Nick scrise: "Să ştii că am avut noroc. Data viitoare va trebui ca atacul frontal să vină din partea noastră. De aceea aş vrea să amânăm următoarea adunare generală cât mai mult. Trei săptămâni, poate. Până pe 15 septembrie?"
- Putem s-o lungim până atunci, dacă Brad dă drumul la curent, fu de părere Sue.
- Cred că o să reuşească, zise Stu convins.
- Eu mă duc acasă, interveni Sue. Mâine e o zi mare. Pleacă Dayna. O s-o conduc până la Colorado Springs.
- Crezi că e prudent din partea ta? o întrebă Fran.
Sue ridică din umeri:
- În orice caz, din punctul ei de vedere, cel puţin, e o măsură de siguranţă.
- Cum a reacţionat la propunere? se interesă Fran.
- Păi, ea e o fată mai deosebită. În colegiu s-a ţinut de sport. Făcea de toate, dar se specializase în tenis şi înot. Mergea la colegiul unei comunităţi mici, din Georgia, dar în primii doi ani a continuat o prietenie începută din liceu. Gagiul era genul dur, geacă din piele, io Tarzan, tu Jane, aşa că, valea în bucătărie şi vezi ce se-ntâmplă-n oalele şi cratiţele-alea. După care, prin colega ei de apartament, care era prinsă în chestiile cu emanciparea femeii, a ajuns şi ca la nişte întruniri ale mişcării feministe, unde se dezbătea formarea conştiinţei femeii.
- Şi, cum se întâmplă în cazuri din astea, a ajuns o feministă şi mai convinsă decât colega ei, ghici Fran.
- Mai întâi feministă, apoi lesbiană, îi explică Sue.
Stu încremeni locului, de parcă l-ar fi trăsnit. Frannie se uită la el, încercând să-şi ascundă amuzamentul.
- Hai, splendoare în iarbă ce eşti, îl îndemnă ca. Ia vezi, poate reuşeşti cumva să-ţi repari balamaua de la gură.
Stu îşi închise gura cu zgomot, iar Sue continuă:
- I-a dat ambele ştiri trogloditului ei în acelaşi timp. Tipului i-au sărit siguranţele şi a venit după ea cu un pistol. A reuşit să-l dezarmeze. Din câte spune ea, a fost punctul de cotitură din viaţa ei. Că, de fapt, în sinea ei fusese mereu încredinţată că este mai puternică şi mai agilă decât el. Dar a avut nevoie de tot curajul ca să-l dovedească.
- Adică vrei să zici că urăşte bărbaţii? întrebă Stu, uitându-se la Sue mai de aproape.
Susan clătină din cap:
- Acum e bi.
- Bi... cum? exclamă Stu dezorientat.
- Adică se distrează minunat cu oameni de ambe sexe, Stuart. Iar eu sper că n-ai de gând să faci campanie prin comitet să nu ne mulţumim cu "Să nu ucizi", ci să instituim legile albastre" .
- Am şi aşa destule griji pe cap, ce-mi pasă mie cu cine se culcă fiecare? mormăi el, iar ceilalţi începură să râdă. Am întrebat doar pentru că nu vreau să intre cineva în treaba asta ca într-o cruciadă. Noi avem nevoie acolo de ochi, nu de luptători de gherilă. Misiune pentru o nevăstuică, nu pentru un leu.
