- Ea a înţeles asta, îl asigură Sue. Fran m-a întrebat cum a primit rugămintea mea de a merge în cealaltă tabără. A primit-o cât se poate de bine. În primul rând, mi-a amintit că dacă rămâneam cu bărbaţii ăia... Ţi-aduci aminte cum ne-ai găsit, Stu?
El îi făcu semn că da.
- Dacă rămâneam cu ei, fie ne omorau, fie ne duceau în vest, pentru că asta era direcţia în care mergeau... cel puţin atunci când erau destul de treji ca să citească indicatoarele de pe drum. Mi-a zis că se şi întreba care va fi rolul ei în Free Zone şi că ajunsese la concluzia că acesta era de fapt un rol extern. Şi a mai zis că...
- Ce anume? spuse Fran.
- Că va încerca să se întoarcă, explică Sue, destul de abrupt, apoi nu mai scoase nici un cuvânt.
Restul celor aflate de la Dayna Jurgens trebuia să rămână strict între ele două, nici măcar membrii comitetului nu era bine să ştie. Dayna pornea la drum cu un cuţit cu buton prins de braţ, un cuţit a cărui lamă avea vreo douăzeci şi cinci de centimetri. Dacă îşi îndoia brusc încheietura mâinii, arcul acţiona cuţitul şi, hei, presto, îi creştea un al şaselea deget, lung de douăzeci şi cinci de centimetri şi cu două tăişuri. Părerea ei era că majoritatea - bărbaţii, adică - n-ar fi înţeles-o.
Nu-i exclus ca oamenii de dincolo să fie ţinuţi împreună doar de el, dacă-i un dictator suficient de puternic şi de abil. Iar dacă el dispare, poate că ceilalţi vor începe să se certe şi să se bată între ei. Moartea lui ar putea să însemne şi sfârşitul celorlalţi. Dar dacă reuşesc să mă apropii suficient de el, Susie, diavolul lui păzitor ar face bine să stea prin preajmă.
Au să te omoare, Dayna.
Poate. Sau poate că nu. Mă gândesc că face, chiar şi pentru satisfacţia de a-i vedea maţele pe podea.
Susan nu încercă s-o oprească, deşi credea că ar fi putut s-o influenţeze. Se mulţumise să primească din partea Daynei promisiunea că se va mulţumi cu scenariul iniţial, dacă nu i se ivea cumva în cale o ocazie absolut minunată. Dayna consimţise, iar Sue considera că amica ei nu va avea ocazia să se apropie suficient de Flagg. Era de presupus că-l păzeau bine. Cu toate acestea, de trei zile, de când vorbise cu prietena ei despre ideea ca aceasta să plece în vest, în rolul de spion, Sue Stern dormea foarte prost.
- Ei, li se adresă ea acum celorlalţi, cu mă duc acasă. Noapte bună, dragilor.
Porni pe drumul ei, cu mâinile vârâte în fundul buzunarelor de la jacheta militară.
- Parcă a îmbătrânit, spuse Stu.
Nick scrise ceva şi le întinse notesul la amândoi.
Pe foaie scria: Toţi părem mai bătrâni.
A doua zi de dimineaţă, Stu era în drum spre centrala electrică, când le întâlni pe Susan şi Dayna, care străbăteau Canyon Boulevard pe motociclete. Le făcu semn, iar ele se opriră. După părerea lui, Dayna arăta mai bine ca oricând. Avea părul prins la spate, cu o eşarfă din mătase verde-deschis, şi purta o haină din piele întoarsă, descheiată, peste jeanşi, şi o cămaşă colorată. Pe portbagaj legase un aşternut făcut sul.
- Stuart! strigă ea, zâmbind şi făcându-i un semn amical.
Lesbiană? cugetă el, plin de îndoială.
- Înţeleg că ai plecat într-o mică excursie, zise el.
- Sigur că da. Iar tu nu m-ai văzut.
- Nici vorbă, spuse Stu. Cum să te văd. Fumezi?
Dayna luă un Marlboro şi proteja cu mâinile flacăra chibritului.
- Să ai grijă de tine, fetiţo.
- O să am.
- Şi să te întorci.
- Sper.
Se priviră îndelung, în lumina puternică a dimineţii de sfârşit de vară.
- Să ai grijă de Frannie, barosane.
- Voi avea.
- Şi nu-ţi lua prea în serios rolul de şerif.
- Asta nu-mi va fi chiar greu.
Dayna aruncă ţigara şi i se adresă lui Sue:
- Tu ce zici?
Susan îi făcu semn că a înţeles şi se pregăti să pornească, ascunzându-şi nervozitatea în spatele unui zâmbet.
- Dayna?
Tânăra îşi înălţă privirile spre el, iar Stu o sărută uşor, pe gură.
- Mult noroc.
Ea îi surâse:
- Trebuie să mă săruţi de două ori, dacă vrei să aibă efect urarea. Nu ştiai?
O pupă din nou, de astă dată mai apăsat şi fără atâta grabă. Lesbiană? se minună încă o dată.
