- Dumnezeu nu v-a adunat ca să formaţi un comitet sau o comunitate, spuse bătrâna. Nu v-a adus aici decât ca să vă trimită mai departe, în căutare. Vrerea Lui este să încercaţi să-l distrugeţi pe Prinţul întunecat, acest Bărbat al Cetelor Îndepărtate.
Linişte marcată de bătaia ceasului. Mother Abagail oftă.
- Eu am crezut că lui Nick i-a fost dat să vă conducă, dar El l-a luat pe Nick... chiar dacă Nick n-a dispărut încă de tot, după cum mi se pare mie. Nu, nu de tot. Dar cel care trebuie să plece în fruntea tuturor eşti tu, Stuart. Iar dacă voia Lui este să-l ia şi pe Stu, atunci va trebui să conduci tu, Larry. Iar dacă El te ia şi pe tine, atunci va fi rândul tău, Ralph.
- S-ar zice că eu aş fi de prisos, observă Glen. Ce...
- Să plece? întrebă Fran cu răceală. Să plece? Încotro să plece?...
- Păi cum, spre vest, fetiţo, îi răspunse Mother Abagail. Tu nu trebuie să pleci la drum. Doar aceştia patru.
- Nu! în pofida durerilor, Fran sărise în picioare. Ce tot spui acolo? Că ei patru trebuie să se dea pe mâna lui? Inima, sufletul şi curajul din Free Zone? Ochii ei aruncau fulgere. Ca să-i ţintuiască pe cruce şi la vară să vină aici, să ne treacă pe toţi prin sabie? Nu vreau ca bărbatul meu să fie sacrificat pentru Dumnezeul tău ucigaş!
- Frannie! răcni Stu.
- Dumnezeu ucigaşul! Dumnezeu ucigaşul! se stropşi Fran. Milioane - miliarde, poate - ucişi în epidemic. Alte milioane după aceea. Nici măcar copiii nu ştim dacă vor supravieţui. Nu se mai satură odată? Chestia asta trebuie să continue până când n-ar mai rămâne pe lume decât şobolani şi gândaci? Ăsta nu este Dumnezeu, ci Diavolul, iar tu eşti vrăjitoarea Lui.
- Opreşte-te, Frannie!
- Linişteşte-te, am terminat. Vreau să plec de aici. Du-mă acasă, Stu. Nu la spital, vreau acasă.
- Mai întâi ascultăm ceea ce are să ne spună Mother Abagail.
- Foarte bine. Ascultă tu şi pentru mine. Eu plec.
- Fetiţo.
- Să nu-mi spui aşa!
Pe neaşteptate, Mother Abagail o prinse de mână, ţinând-o strâns de încheietură. Fran rămase într-o postură rigidă, închise ochii şi-şi lăsă capul pe spate.
- Nu! N-n-nu... DOAMNE DUMNEZEUL MEU... STU...
- Stai! Stai! urlă Stu. Ce-i faci?
Mother Abagail nu-i răspunse. Păru să dureze o mică eternitate până ce bătrâna s-o elibereze pe Fran din strânsoare.
Încet, ca şi cum abia s-ar fi trezit din somn, Fran începu să-şi maseze încheietura, deşi nu se vedea vreun semn al violenţei. Ochii lui Frannie se lărgiseră brusc.
- Draga mea! spuse Stu îngrijorat.
- S-a dus, mormăi Fran.
- Ce... despre ce anume vorbeşte?
Stu se uita în jur, la ceilalţi, ca şi cum le-ar fi cerut ajutorul. Nu-i răspunse decât Glen, clătinând din cap. Pe faţa lui albă şi încordată nu se citea nici o mirare.
- Durerea... junghiul. Durerea din spate. A dispărut. Fran îl privea uimită pe Stu. A dispărut cu totul.
Se aplecă şi-şi atinse uşor degetele de la picioare: o dată, de două ori. Apoi se aplecă pentru a treia oară şi-şi lipi palmele de podea, fără să-şi îndoaie genunchii.
Se ridică şi o privi ţintă pe Mother Abagail.
- Dumnezeul tău încearcă să mă mituiască? Pentru că dacă asta are în minte, El poate să-şi ia înapoi vindecarea. Prefer durerea, dacă Stu rămâne alături de mine.
- Dumnezeu nu mituieşte pe nimeni, copila mea, şopti Mother Abagail. El ne dă un semn, pe care îl judecăm după cum ne taie capul.
- Stu nu va pleca spre vest, spuse Fran, deşi acum părea nu numai speriată, dar şi profund tulburată.
- Aşează-te, o îndemnă Stu. Să ascultăm ce mai are să ne spună.
Fran se conformă, şocată, neîncrezătoare şi pierdută. Cu mâinile, îşi pipăia mereu şalele.
- Trebuie să porniţi spre vest, murmură Mother Abagail. Nu trebuie să vă luaţi nici mâncare, nici apă. Plecaţi chiar astăzi, în hainele pe care le aveţi pe voi. Mergeţi pe jos. Am aflat că unul dintre voi nu va ajunge la destinaţie, dar nu ştiu cine. Mai ştiu că ceilalţi vor fi aduşi înaintea omului acela, Flagg, care de fapt nu e om, ci o fiinţă supranaturală. Nu am ştiinţă dacă voinţa Domnului este să-l înfrângeţi. Nu am ştiinţă dacă voia Domnului este să mai vedeţi vreodată oraşul Boulder. Nu mi-e dat să văd astfel de lucruri. Dar el se află la Las Vegas, voi o să ajungeţi acolo şi o să-i staţi împotrivă. Duceţi-vă şi nu şovăiţi, pentru că veţi avea drept sprijin Braţul Veşnic al lui Dumnezeu al împărtăşaniei. Da. Cu ajutorul lui Dumnezeu îl veţi dovedi pe acela.
Clătină din cap şi încheie astfel:
- Asta-i tot. Am spus ce aveam de spus.
- Nu, şopti Fran. Nu se poate.
- Mother, spuse Glen cu o voce ca un croncănit. Îşi drese glasul şi continuă: Mother, noi nu "ne-am luminat", dacă înţelegi ce vreau să spun. Noi nu... nu suntem la fel de aproape ca tine de puterea care controlează toate astea. Pur şi simplu suntem altfel. Fran are dreptate. Dacă ne ducem acolo o să fim măcelăriţi, chiar de primul pichet care ne-o ieşi în cale.
- Nu ai ochi de văzut? N-ai văzut că prin mine Domnul a tămăduit-o pe Fran? Crezi că planul Lui este să vă lase să fiţi ucişi de ultimii favoriţi ai Prinţului Întunecat?
- Dar, Mother...
- Nu, zise ca, ridicând o mâna şi retezându-i cuvintele. Nu am căderea să mă cert cu tine sau să te conving, trebuie doar să vă fac să înţelegeţi planul Domnului, hotărât să fie împlinit de voi. Ascultă-mă, Glen.
