Ochii lui se întunecară şi ea îl crezu... dar probabil că nu în felul în care ar fi dorit el să creadă. Şi simţi din nou valul acela de răceală.
- Pe aici circulă cu totul altă versiune.
- Poţi să-i crezi pe ei sau pe mine, dragă. Dar nu uita că eu dau ordinele.
Avea multă... foarte multă putere de persuasiune. Ai fi zis că e cu totul nevinovat... ceea ce nu prea corespundea adevărului, nu? Sentimentul acela provenea din simplul fapt că era un bărbat... sau ceva care arăta ca un bărbat. Uşurarea pe care i-o transmitea acest fapt simplu putea s-o prostească. El era o prezenţă plăcută şi avea ştiinţa politicianului de a-ţi dărâma cele mai bune argumente... dar făcea toate acestea într-un mod care ei i se părea extrem de neliniştitor.
- Dacă nu te gândeşti la război, atunci ce-i cu toate avioanele şi pregătirile de la Indian Springs?
- Măsuri de apărare, răspunse el prompt. Întreprindem acţiuni similare la Searles Lake, în California, şi la Edwards Air Force Basc. Mai există un grup şi la reactorul atomic de la Yakima Ridge din Washington. Oamenii voştri vor proceda la fel... dacă n-au şi început.
Dayna clătină încet din cap.
- Când am plecat eu din Free Zone, încă mai încercau să pună pe picioare sistemul de energic electrică.
- Iar eu le-aş trimite bucuros doi sau trei tehnicieni, numai că se întâmplă să ştiu că Brad Kitchner al vostru se descurcă foarte bine. Ieri au avut un mic accident, dar el a rezolvat problema foarte repede. O suprasarcină de curent pe Arapahoe.
- De unde le ştii pe toate?
- O, am şi eu metodele mele, răspunse Flagg amabil. Apropo, bătrâna s-a întors, draga de ca.
- Mother Abagail?
- Da. Ochii lui păreau duşi departe şi mohorâţi; trişti, poate. A murit. Ce păcat. Speram din toată inima s-o pot întâlni.
- Moartă? Mother Abagail a murit?
Tristeţea din privirile lui dispăru şi o măsură cu un zâmbet.
- Te surprinde atât de tare?
- Nu. Dar mă surprinde că s-a întors. Şi mă surprinde şi mai mult că ştii.
- S-a întors acolo ca să moară.
- A spus ceva?
Pentru o clipă doar, masca de amabilitate de pe faţa lui Flagg alunecă, lăsând să se vadă că era deconcertat şi negru de supărare.
- Nu, spuse el. Am sperat că... va vorbi. Dar a fost în comă înainte să moară.
- Eşti sigur?
Zâmbetul lui reapăru, la fel de puternic ca soarele verii atunci când alungă ceaţa de dimineaţă.
- Să nu ne mai gândim la asta, Dayna. Hai să vorbim despre lucruri mai plăcute, cum ar fi întoarcerea ta în Free Zone. Sunt convins că ai prefera să te afli acolo, şi nu aici. Am un lucru pe care aş vrea să-l iei cu tine.
Îşi vârî mâna sub cămaşă, de unde scoase la iveală o pungă din piele de căprioară şi din ea trei hărţi din cele care se găsesc la staţiile de benzină. I le întinse Daynei, care se uită la ele din ce în ce mai mirată. Ele reprezentau cele şapte state din vest. Anumite zone erau haşurate în roşu. Legenda scrisă de mână în partea de jos a fiecărei hărţi preciza că este vorba de zonele unde populaţia începuse să se concentreze.
- Chiar vrei să iau astea cu mine?
- Da. Eu ştiu unde se află oamenii voştri, şi doresc să ştiţi şi voi unde sunt ai mei. Este un gest de bună-credinţă şi prietenie. Şi când ai să ajungi acolo, aş vrea să le spui aşa: Flagg nu vrea să le facă nici un rău şi oamenii lui Flagg nu vor să le facă nici un rău. Spune-le să nu mai trimită spioni. Dacă ţin să trimită oameni aici, sfătuieşte-i să anunţe că este vorba de o misiune diplomatică... sau de un grup de studenţi în călătorie de studii... sau orice altceva le trece prin minte. Dar să vină deschis. Le spui asta?
Era năucită şi nervoasă.
- Sigur că da. Am să le spun. Dar...
- Asta-i tot.
Îşi ridică din nou palmele goale, deschise. Dayna observă ceva şi se aplecă înainte, cu nelinişte.
- La ce anume te uiţi?
În vocea lui se ghicea o undă de duritate.
- La nimic.
Dar ea văzuse ceva şi, judecând după expresia de pe figura lui, era limpede că el ştia şi ce anume. Pe palmele lui Flagg nu se vedea nici o linie. Erau netede şi imaculate ea pielea de pe burtica unui bebeluş. Lipseau linia vieţii, linia inimii, inelele, volutele şi amprentele. Nu se vedea... nimic.
Se priviră îndelung, ochi în ochi.
Apoi Flagg sări în picioare şi se apropie de birou. Dayna se ridică şi ea. Începuse să creadă că avea să-i dea drumul să plece. Bărbatul se aşeză pe marginea biroului şi trase interfonul mai aproape.
- O să-i spun lui Lloyd să schimbe uleiul, bujiile şi platinele de pe motocicleta ta, zise el. Să-i facă şi plinul. Acum nu mai avem griji din cauza crizei de benzină sau de ţiţei, ce zici? E din belşug pentru toată lumea. Deşi a existat o zi - de care eu mi-aduc aminte şi probabil că şi tu, Dayna - când se părea că lumea va dispărea într-o serie de explozii nucleare din cauza lipsei de benzină premium fără plumb. Clătină din cap. Oamenii erau foarte, foarte proşti. Apăsă butonul interfonului. Lloyd?
- Mda, aici sunt.
- Te rog să alimentezi motocicleta Daynei, s-o reglezi şi s-o laşi în faţa hotelului! Ea va pleca de la noi.
