- Procesul a străbătut toate etapele, a ajuns până la Curtea Supremă, care a reconfirmat punctul de vedere că pedeapsa capitală nu este crudă şi neobişnuită în anumite circumstanţe. Curtea a sugerat că este cu atât mai bine cu cât execuţia se produce mai repede... din punct de vedere legal. Ai început să pricepi, Sylvester? Ai început să te dumereşti?
Lloyd nu se dumerise.
- Ştii de ce eşti judecat în Arizona şi nu în New Mexico sau Nevada?
Lloyd clătină din cap.
- Pentru că Arizona este unul dintre cele patru state care au un Tribunal Itinerant pentru Crime Capitale, ce se întruneşte doar în situaţiile câad se propune şi se obţine pedeapsa cu moartea.
- Nu te înţeleg.
- Procesul tău începe peste patru zile, îi explică Devins. Cazul este atât de limpede, încât statul îşi poate permite să treacă pe lista juraţilor primii doisprezece bărbaţi şi femei chemaţi. Am să trag de timp cât se poate de mult, dar juriul va fi alcătuit încă din prima zi. În cea de a doua zi, se expune punctul de vedere al statului. Eu am să încerc să ocup trei zile şi voi trage de timp în părţile de introducere şi încheiere până ce mă opreşte judecătorul, dar trei zile este tot ce pot realiza. Putem să ne considerăm norocoşi dacă reuşim să le scoatem. Juriul se va retrage pentru deliberare şi va ajunge la concluzia că eşti vinovat în circa trei minute, asta dacă nu se întâmplă cumva cine ştie ce miracol. De azi în nouă zile vei fi condamnat la moarte şi peste încă o săptămână s-a zis cu tine. Locuitorii Arizonei n-or să mai poată de bucurie, ca şi Curtea Supremă, de altfel. Pentru că viteza asta face pe toată lumea mai fericită. S-ar putea să reuşesc să trag puţin de săptămâna aceea... poate... dar nu mult.
- Isuse Cristoase, chestia asta nu mi se pare cinstită! ţipă Lloyd.
- Lumea e rea, Lloyd, spuse Devins. Mai ales cu un "ucigaş turbat", cum te numesc toţi comentatorii de ziar şi de televiziune. Ai ajuns un tip de prim rang în lumea crimei. Te bucuri de-un succes nemaipomenit. Ai reuşit chiar performanţa dc-a împinge epidemia de gripă din est pe pagina a doua.
- Eu n-am pocherizat niciodată pe nimeni, mormăi Lloyd morocănos. Poke, ăla a făcut toate relele. El a şi inventat cuvântul ăsta.
- Nu contează. Asta încerc eu să-ţi vâr în scăfârlia aia groasă, Sylvestcr. Judecătorul îi va lăsa guvernatorului posibilitatea unei singure amânări, doar una. Eu voi face recurs, care, potrivit noilor reglementări, trebuie să ajungă în mâinile Tribunalului pentru Crime Capitale în cel mult şapte zile, dacă nu ieşi imediat din scenă, prin stânga. Dacă se decid să nu judece recursul, am la dispoziţie încă şapte zile ca să fac apel la Curtea Supremă a Statelor Unite. În cazul tău, voi înregistra cererea de recurs cât mai târziu cu putinţă. Tribunalul pentru Crime Capitale va fi de acord să ne asculte, după cum presupun - sistemul este încă nou şi nu sunt dispuşi să se vadă criticaţi. Probabil că ar judeca până şi recursul lui Jack Spintecătorul.
- Şi cât durează până ajung la mine? bolborosi Lloyd.
- O, totul se petrece cât se poate de repede, îi răspunse Devins, iar zâmbetul lui căpătă un uşor aer crud. Vezi tu, Curtea este formată din cinci judecători pensionari din Arizona. Nu mai au nimic de făcut, decât să meargă la pescuit, să joace pocher, să bea bourbon vechi şi să aştepte câte un nenorocit ca tine, ca să se înfăţişeze înaintea Curţii, care este de fapt un morman de computere, cu ajutorul căruia ţin legătura cu parlamentul statului, cu biroul guvernatorului, precum şi ei între ei. Au telefoane conectate prin calculator în maşini, cabane, ba chiar şi în bărci, ca să nu mai vorbim de locuinţe. Vârsta lor medie este de şaptezeci şi doi de ani...
Lloyd tresări.
- ...ceea ce înseamnă că unii dintre ei sunt suficient de bătrâni ca să fi apucat tribunalele itinerante ce se deplasau în căruţe, dacă nu ca judecători, atunci ca avocaţi sau doar studenţi în drept. Ei cred, fără excepţie, în Legea Vestului - după o judecată scurtă urmează ridicatul în furci. Cam până pe la 1950, asta era procedura obişnuită pe aici. Iar când era vorba de crimă multiplă, nici nu era de conceput altă cale.
- Doamne Dumnezeule Atotputernic, încetează odată!
- Trebuie să ştii exact care este situaţia şi pe cine înfrunţi, spuse Devins. Tipii vor să fie siguri că nu vei fi silit să suporţi o pedeapsă crudă şi neobişnuită, Lloyd. Ar trebui să le mulţumeşti.
- Să le mulţumesc? Păi mai bine-aş...
- Pocheriza? îl completă Devins senin.
- Nu, sigur că nu, zise Lloyd neconvingător.
- Cererea noastră de rejudecare va fi respinsă şi toate obiecţiile mele vor fi uşor înlăturate. Dacă suntem norocoşi, Curtea mă va invita să prezint nişte martori. Dacă mi se oferă şansa asta, am să-i chem iarăşi pe toţi cei care au depus mărturie la primul proces, plus oricine o să-mi vină în minte. Ajunşi în acest stadiu, i-aş chema pe prietenii tăi din şcoala medie, ca să dea relaţii asupra felului tău de a fi, dacă aş reuşi să-i găsesc.
- Am renunţat la şcoală când eram într-a şasea, îi mărturisi Lloyd sumbru.
- După ce ne refuză Tribunalul Itinerant, voi face o petiţie ca să apărem înaintea Curţii Supreme. Mă aştept să primesc respingerea chiar în aceeaşi zi.
Devins se opri şi-şi aprinse o ţigară.
- Şi pe urmă ce se întâmplă? se interesă Lloyd.
- Pe urmă? tresări Devins, părând surprins, ba chiar uşor exasperat de faptul că Lloyd nu-şi mai revenea din criza lui de neghiobie. Pe urmă intri în celula morţii din închisoarea statului şi te bucuri de hrana minunată pe care ţi-o vor da până ce va sosi clipa să încaleci pe fulger. Prea mult nu mai este până atunci.
- Nu cred că vor face aşa cum spui tu. Nu urmăreşti decât să mă îngrozeşti.
- Lloyd, în cele patru state în care există Tribunalul Itinerant pentru Crime Capitale asta se întâmplă tot timpul. Până acum, patruzeci de bărbaţi şi femei au fost executaţi conform principiului stabilit în procesul Markham. Tribunalul acesta reprezintă o povară suplimentară pentru plătitorii de impozite, însă nu chiar aşa de mare, de vreme ce nu au de-a face decât cu un număr infim de cazuri, anume crimele de gradul întâi. Apoi, celor ce plătesc impozite nu prea le pasă când trebuie să-şi vâre mâna în buzunar, ştiind că e vorba de pedeapsa capitală. Pentru că le place.
Lloyd părea gata să-şi verse maţele.
- Oricum, spuse Devins, procurorul districtual nu judecă un inculpat prin prisma cazului Markham decât atunci când vina lui pare absolută. Nu e suficient să prinzi câinele cu fulgi la bot; trebuie să-l prinzi în coteţ. Exact aşa cum ţi s-a întâmplat ţie.
Lloyd, care se bucurase de strigătele de admiraţie ale băieţilor din aripa de securitate maximă cu nici cincisprezece minute în urmă, îşi vedea acum viitorul limitat la două sau trei săptămâni nenorocite, după care urma o gaură neagră.
- Ţi-e teamă, Sylvester? îl întrebă Devins aproape cu amabilitate.
Lloyd trebui să-şi umezească buzele înainte să poată vorbi.
- Pe Dumnezeul meu, mi-e foarte frică. Din câte zici tu, sunt un om mort.
- Eu nu vreau să mori, ci doar să te sperii. Dacă intri în tribunal încrezut şi fudul, te leagă în scaun şi dau drumul la curent. Ai să fii cel de-al patruzeci şi unulea condamnat după principiul Markham. Dar dacă mă asculţi, s-ar putea să ne strecurăm. Nu spun că vom reuşi, ci doar că s-ar putea.
- Continuă.
- Singurul lucru pe care putem conta este grupul de juraţi, spuse Devins. Doisprezece fraieri din cei mai obişnuiţi, luaţi de pe stradă. Mi-ar plăcea un juriu format doar din doamne de patruzeci şi doi de ani, din acelea care mai sunt în stare să recite versuri pentru copii şi să organizeze funeralii în curtea din spate atunci când le mor păsările favorite, asta mi-ar plăcea. Când se alcătuieşte lista, viitorul juriu ia cunoştinţă de consecinţele deciziei Markham. Oamenii aceştia nu dau un verdict de condamnare la moarte care să fie sau nu îndeplinit peste şase luni sau şase ani, adică după ce ei au uitat de mult; flăcăul pe care-l condamnă ei în iunie leapădă potcoavele înainte de meciul All-Star şi încheierea sezonului de baschet.
- N-am pomenit în viaţa mea un stil ca al tău.
Devins continuă fără să-l bage în seamă:
- În anumite cazuri, asta a fost suficient pentru ca unele jurii să dea verdictul de achitare. Este unul dintre efectele inverse ale deciziei Markham. În anumite cazuri, juriile i-au făcut scăpaţi pe nişte ucigaşi patentaţi, din simplul motiv că membrii lor nu voiau să-şi păteze mâinile cu sânge atât de proaspăt. Ridică o bucată de hârtie. Cu toate că patruzeci de oameni au fost executaţi sub incidenţa hotărârii Markham, pedeapsa cu moartea a fost cerută în aceleaşi condiţii de şaptezeci de ori. Dintre cei treizeci neexecutaţi, douăzeci şi şase au fost declaraţi "nevinovaţi" de juraţi. Doar patru condamnări au fost revizuite de Tribunalele Itinerante pentru Crime Capitale, una în Carolina de Sud, două în Florida şi una în Alabama.
