– N-am lapte, dar stăm bine la capitolul Half-n-Half.
– Dă-mi un pic.
– Ai nişte gusturi de toată groaza, Edgar.
Dar îmi dădu puţin Half-n-Half într-un pahar de suc. După
ce am dat-o pe gât în jos, ne-am dus amândoi la etaj, mişcându-ne încet, strângând în mâini săgeţile noastre scurte cu vârf de argint, aidoma unor războinici primitivi trecuţi de prima tinereţe.
Eu m-am dus în dormitorul de oaspeţi, m-am întins în pat şi am îndreptat din nou privirea spre tavan. Mă durea mâna, dar nu era nimic grav. Ea se tăiase la a ei, eu la a mea. Într-un fel, aşa era corect.
Masa se scurge, mi-am spus.
Cufund-o înapoi în somn, mi-am spus.
Şi altceva - Elizabeth mai spusese ceva. Înainte să-mi amintesc ce anume, mi-am amintit ceva mult mai important: Ilse arsese Sfârşitul jocului în cuptorul aragazului
şi nu suferise decât o tăietură - sau poate o muşcătură - pe dosul palmei.
Trebuia să-i spun să-şi dezinfecteze rana, m-am gândit. Ar trebui s-o dezinfectez şi eu pe a mea.
Am dormit. De data aceasta nu veni niciun broscoi uriaş
care să mă avertizeze în somn.
X
La revărsatul zorilor mă trezi o bufnitură. Vântul sufla în continuare cu putere - mai tare ca înainte - şi aruncase în peretele casei unul dintre scaunele de plajă ale lui Wireman. Sau poate umbrela veselă sub care băuserăm împreună pentru prima dată - ceai verde, foarte răcoritor.
Mi-am tras jeanşii pe mine şi am lăsat restul pe podea, inclusiv harponul cu vârf de argint. Mă îndoiam că Emery Paulson se va întoarse să-mi facă o vizită pe timp de zi. Am aruncat o ocheadă la Wireman, dar asta nu era decât o formalitate; îl auzeam cum sforăie şi şuieră. Era din nou întins pe spate, cu braţele departe de corp.
Am coborât la bucătărie şi am clătinat din cap văzând robinetul rupt şi paharul de suc cu zaţul uscat de Half-n-Half pe pereţii interiori. Am găsit un pahar mai mare într-un dulap şi l-am umplut cu oranjadă. L-am luat cu mine pe veranda din spate. Vântul ce sufla dinspre golf era puternic, dar călduţ şi-mi sufla părul transpirat de pe frunte şi de la tâmple. Îmi dădea o senzaţie plăcută. Liniştitoare. Am hotărât să fac o plimbare până pe plajă şi să-mi beau sucul acolo.
M-am oprit după ce parcursesem trei sferturi din pasarelă, pe punctul de a sorbi din suc. Paharul era înclinat şi câteva picături îmi căzută pe piciorul gol. Aproape că nici n-am băgat de seamă.
Pe apele golfului, venind spre mal pe un val mare, suflat de vânt, se vedea o minge de tenis de un verde aprins.
Nu înseamnă nimic, mi-am spus, dar nu ţinea. Însemna totul, şi am ştiut asta din clipa în care am văzut-o. Am aruncat paharul în tufişurile de iarbă de pampas şi am pornit într-o fugă inegală - singurul mod în care, în anul acela, Edgar Freemantle putea să fugă.
Îmi luă cincisprezece secunde să ajung la capătul pasarelei, poate chiar mai puţin, dar în acest răstimp am mai văzut trei mingi de tenis plutind în apă. Apoi şase, apoi opt. Cele mai multe erau în dreapta mea - la nord.
Nu eram atent pe unde călcam şi am plonjat de pe pasarelă, fluturând din braţe. Am aterizat pe nisip încă
alergând şi poate că aş fi rămas în picioare dacă aş fi căzut pe piciorul teafăr, dar n-a fost aşa. O durere zimţată îmi urcă în spirală pe piciorul beteag, de la tibie la genunchi la şold, şi m-am prăvălit cât eram de mare în nisip. La cincisprezece centimetri în faţa nasului meu era una dintre blestematele alea de mingi de tenis, cu puful culcat de apă.
DUNLOP era scris pe ea cu litere negre ca smoala iadului.
M-am opintit în picioare, uitându-mă îngrozit spre golf. În faţa Pala zo-ului nu erau decât câteva mingi, dar mai spre nord, aproape de Marele Roz, am văzut o flotilă verde - cel puţin o sută, probabil mult mai multe.
Nu înseamnă nimic. Ea e în siguranţă. A ars desenul şiacum doarme buştean în apartamentul ei la o mie cincisute de kilometri depărtare de aici.
– Nu înseamnă nimic, am spus, dar acum vântul care-mi sufla părul pe spate mi se părea rece şi nu călduţ. Am pornit şontâcăind spre Marele Roz, acolo unde nisipul era ud şi tasat şi strălucitor. Ciripelele îşi luau zborul din faţa mea în nori de aripi. Din timp în timp, câte un val îmi arunca o minge de tenis la picioare. Erau o mulţime acum, împrăştiate pe nisipul ud. Apoi am ajuns la o ladă spartă pe care scria Dunlop Mingi de Tenis şi REBUTURI DE
FABRICAŢIE VRAC. Era înconjurată de mingi care tresăltau pe creasta valurilor.
Am rupt-o la fugă.
XI
Am descuiat uşa şi am lăsat cheia să atârne în broască. M-am avântat spre telefon şi am văzut că ledul de mesaje pâlpâia. Am păsat butonul de PLAY. Vocea inexpresivă de bărbat a robotului îmi spuse că mesajul fusese primit la 6.48 AM, ceea ce însemna că-l ratasem cu mai puţin de o jumătate de oră. Apoi vocea lui Pam răsună din difuzor. Am înclinat capul, aşa cum îl înclini atunci când încerci să te fereşti ca o şarjă de cioburi de sticlă să nu te lovească drept în faţă.
„Edgar, a sunat poliţia şi au spus că Illy e moartă! Au spus că o femeie pe nume Mary Ire a mers la apartamentul ei şi a ucis-o! Una dintre prietenele tale! Una din cercul tău de iubitori ai artei din Florida ne-a ucis fiica!“ Izbucni într-un acces năvalnic de lacrimi... apoi râse. Era oribil râsul acela.
Mi s-a părut că un ciob de sticlă mi-a tăiat faţa. „Sună-mă, nemernicu' naibii! Sună-mă şi explică-te. Ai spus că va fi ÎN
SIGURANŢĂ!“
Apoi alte lacrimi. Fură întrerupte de un clic. Urmă
zumzetul liniei deschise.
Am întins mâna şi am apăsat butonul de OFF, reducându-l la tăcere.
Am ieşit în camera Florida şi m-am uitat la mingile de tenis care încă tresăltau pe muchia valurilor. Mă simţeam dublat, ca un om care priveşte un om.
Gemenele moarte îmi lăsaseră un mesaj în studio - Unde sora noastră? Oare Illy să fi fost sora la care se refereau?
Aproape c-o auzeam pe hârca aia cum râde şi aproape c-o vedeam cum aprobă din cap.
