Stephen King
Duma Key
Traducere: Mircea Pricăjan
Editura Nemira, 2009
Stephen King
Duma Key
Scribner, 2008
Versiune ebook: 1.0
Stephen King
Duma Key
© 2008 Stephen King. (ptr. ediţia originală)
© Editura Nemira, 2009 (ptr. ediţia în limba română) Toate drepturile rezervate
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: KING, STEPHEN
Duma Key/Stephen King;
trad.: Mircea Pricăjan.
Bucureşti: Nemira, 2008
ISBN 978-973-143-304-2
I, Pricăjan, Mircea (trad.)
821.111(73)-31=135.1
Stephen Edwin King s-a născut în Portland, Maine, în 1947, al doilea fiu al lui Donald şi Nellie Ruth Pillsbury King. Când avea doi ani, tatăl său şi-a abandonat familia, iar micul Stephen a avut o copilărie grea, marcată de repetate mutări dintr-un oraş în altul. A îndrăgit matineele anilor '50, unde se proiectau mai ales filme de groază şi SF, iar în 1960 l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influenţă decisivă asupra lui - s-a apucat imediat să
aştearnă poveşti la o maşină de scris căreia îi lipsea tasta
„N“, pe care o vom întâlni mai târziu în Misery.
Între 1962 şi 1966 a frecventat Liceul Lisbon Falls, iar între 1966 şi 1970 a urmat cursurile Universităţii Maine din Orono. În această perioadă a lucrat la biblioteca facultăţii şi a publicat primele sale povestiri în revista Maine Campus, unde a ţinut şi o rubrică permanentă, în iunie 1970 a obţinut licenţa în literatură, un certificat de profesor de liceu şi o diplomă pentru elocuţiune şi artă dramatică.
În 1971 s-a căsătorit cu Tabitha Jane Spruce, viitoarea scriitoare şi poetă T. King, cu care a avut trei copii. O vreme a trăit într-o rulotă şi a lucrat într-o spălătorie industrială, apoi a devenit profesor de engleză la Hampden Academy, Maine. O viaţă grea, plină de lipsuri, care-l va duce la alcoolism. A început să scrie Carrie, dar, fiindcă romanul nu avansa deloc, l-a aruncat la gunoi. Tabitha însă, care nu se îndoia de talentul lui, a recuperat manuscrisul şi l-a convins să-l ducă la bun sfârşit. În 1973 declicul s-a produs: concernul editorial Doubleday a acceptat spre publicare Carrie, iar New American Library a cumpărat drepturile ediţiei de buzunar cu suma record de 400 000 de dolari. În 1975 familia sa şi-a cumpărat prima casă la Bridgton, Maine, iar Stephen King a publicat Salem's Lot. De acum înainte îşi va consacra viaţa exclusiv creaţiei literare şi, într-o mai mică măsură, producţiei cinematografice.
Aproape toate romanele lui au fost ecranizate şi King
acordă permisiunea studenţilor la regie să adapteze povestirile sale pentru suma simbolică de un dolar.
Autor a peste patruzeci de romane şi două sute de povestiri, a doborât toate recordurile de vânzare şi a primit numeroase premii, printre care şi prestigioasa Medalie pentru Contribuţii Deosebite în Domeniul Literaturii Americane oferită de National Book Foundation. În 2006
venitul său anual a fost estimat la 40 de milioane de dolari.
Pentru Barbara Ann şi Jimmy
„Memoria... este un zvon cu circuit închis.“
George Santayana
„Viaţa e mai mult decât iubire şi plăcere,
Am venit aici să sap după avere.
Dacă-n joc vrei să te prinzi
Tre' să plăteşti din greu
Ştii că aşa a fost mereu,
Cu toţii am venit să săpăm după avere.“
Shark Puppy
CUM SE FACE UN DESEN (I)
Începeţi cu o suprafaţă albă. Nu e obligatoriu să fie dehârtie sau pânză, însă cred cu tărie că trebuie să fie albă. Îispunem albă deoarece avem nevoie de un cuvânt, daradevăratul nume este „nimic“. Negrul reprezintă absenţaluminii, însă albul este absenţa memoriei, culoarea lui
„nu-mi aduc aminte“.
Cum ne amintim să ne aducem aminte? Asta e o întrebarepe care mi-am pus-o deseori după cele întâmplate peDuma Key, cel mai des la orele mici ale dimineţii, cândstăteam cu ochii pironiţi în lipsa luminii, amintindu-mi deprietenii absenţi. Uneori, la acele ore mici, mă gândesc laorizont. E obligatoriu să defineşti orizontul. Trebuie să laşi ourmă pe întinderea albului. Un lucru cât se poate de simplu,aţi putea spune, însă un lucru care recreează lumea esteun act de eroism. Sau aşa am ajuns să cred.
Imaginaţi-vă o fetiţă, o simplă copilă. A căzut dintr-otrăsură acum aproape nouăzeci de ani, s-a lovit cu capul deo piatră şi a uitat totul. Nu doar cum o cheamă, ci totul!
Apoi, într-o bună zi, îşi aminteşte destul cât să ia un creionîn mână şi să facă acel prim semn ezitant pe suprafaţaalbă. O linie a orizontului, desigur. Dar şi o fisură prin caresă răzbată întunericul.
Totuşi, imaginaţi-vă mânuţa aceea ridicând creionul...
ezitând... şi apoi lăsând o urmă pe suprafaţa albă.
Imaginaţi-vă curajul de care e nevoie pentru a face aceaprimă încercare de restabilire a lumii vizualizând-o. O voiiubi mereu pe fetiţa aceea, oricât de multe am avut depătimit din pricina ei. Sunt obligat s-oiubesc. Nu amîncotro.
Imaginile sunt încărcate de magie, după cum ştiţi.
