– Oricum, mă surprinde că ai luat-o în serios, am spus, revenind în cameră.
Kathi e un fizioterapeut extraordinar, dar nu-i psihiatru.
Înainte să mă aşez, am pregetat o clipă.
– La drept vorbind, nici tu nu eşti. Teoretic vorbind.
Kamen duse o mână enormă căuş la urechea ce părea să
aibă cam dimensiunea unui sertar de masă.
– Aud cumva... un zăngănit? Mi se pare că da!
– Despre ce vorbeşti?
– E fermecătorul sunet medieval pe care-l scot dispozitivele de apărare când se ridică.
Încercă să-mi facă ironic cu ochiul, dar datorită
dimensiunii feţei lui, ironia era imposibilă; nu putea să
exprime decât satiră. Totuşi, am înţeles unde bătea.
– Cât despre Kathi Green, ai dreptate, ce ştie ea? Ea nu lucrează decât cu paraplegicii, cvadriplegicii, ciungii cum eşti tu, şi cu oamenii care-şi revin de pe urma unor traume cerebrale - din nou, cazul tău. De cincisprezece ani, de când face asta, a avut ocazia să vadă o mie de pacienţi gândindu-se că nici măcar o singură secundă din timpul trecut nu mai poate fi recâştigată, aşa că n-are cum să
recunoască semnele unei depresii presuicidale. Zic bine?
Şedeam în fotoliul gâlmos din faţa canapelei şi mă uitam posac la el. Iată cum apar problemele. Iar Kathi Green nu făcea decât să le amplifice. Kamen se înclină în faţă... deşi
dată fiind circumferinţa pântecelui său, nu reuşi să se aplece decât câţiva centimetri.
– Trebuie să aştepţi, spuse el.
M-am uitat năuc la el. El a încuviinţat din cap.
– Eşti surprins. Da. Eu nu-s creştin, darămite catolic, şi am vederi largi în privinţa sinuciderii. Totuşi, cred în responsabilităţi şi ştiu că şi tu crezi. Îţi spun doar atât: dacă
te sinucizi acum... sau chiar peste şase luni... soţia şi fiicele tale vor şti. Oricât de ingenios o vei face, ele vor şti.
– Dar nu...
El ridică mâna.
– Iar cei de la compania la care ai asigurare de viaţă - pe o sumă foarte mare, sunt sigur - vor şti şi ei. Poate că nu vor reuşi s-o dovedească... dar vor încerca din răsputeri s-o facă. Zvonurile care se vor isca le vor afecta pe fetele tale, oricât de tari crezi că sunt ele când vine vorba de asemenea lucruri.
Melinda era tare. Cu Ilse, însă, era o altă poveste. Când Melinda era nervoasă, spunea că Illy suferă de „dezvoltare întreruptă“, însă eu nu credeam că este aşa. Eu credeam că
Illy este pur şi simplu sensibilă.
– Iar până la urmă s-ar putea s-o dovedească.
Kamen ridică din umerii lui enormi.
– Cât de mult va afecta asta despăgubirea în caz de moarte nu-mi dau seama, dar sunt sigur că va şterge o bună parte din comoara vieţii tale.
Eu nu mă gândeam la bani. Eu mă gândeam la o echipă de anchetatori trimişi de compania de asigurări să-mi demonteze matrapazlâcurile. Şi imediat am pufnit în râs.
Kamen şedea cu uriaşele lui mâini tuciurii pe genunchii cât nişte opritoare de uşă şi se uita la mine cu surâsul lui mic, care spunea „Eu le-am văzut pe toate.“ Numai că pe faţa lui nimic nu era mic. Aşteptă să mi se stingă râsul, apoi mă
întrebă ce e aşa de comic.
– Îmi spui că sunt prea bogat ca să mă sinucid, am zis.
– Îţi spun să n-o faci acum, Edgar, nimic altceva. Îţi voi mai sugera ceva care contravine unei bune părţi din experienţa pe care am acumulat-o. Dar în cazul tău am o intuiţie foarte puternică - acelaşi fel de intuiţie care m-a făcut să-ţi dau păpuşa. Îţi propun să încerci o abordare geografică.
– Pardon?
– E o formă de reabilitare la care apelează deseori alcoolicii aflaţi în ultima fază. Ei speră ca o schimbare de regiune le va oferi şansa unui nou început. Va face să le surâdă norocul.
Am simţit un zvâcnet indefinit. N-aş putea spune că era de speranţă, însă era ceva aproape de asta.
– Rareori dă roade, spuse Kamen. Veteranilor de la Alcoolicii Anonimi, care au câte un răspuns la orice problemă - acesta e blestemul şi binecuvântarea lor, deşi foarte puţini îşi dau vreodată seama de asta - le place să
spună: „Dacă urci un nemernic într-un avion la Boston, acelaşi nemernic coboară la Seattle.“
– Şi atunci, cu ce mă ajută pe mine asta? am întrebat.
– Te ajută. Ce-ţi sugerez este să alegi un loc departe de aici, suburbiile St Paul, şi acolo să te duci. Te afli într-o situaţie privilegiată pentru a face asta, dată fiind starea ta financiară şi conjugală.
