Domnişoara West şi cu mine ne-am aşezat astăzi în fotoliile de pe punte, pe dunetă şi i-am citit „Fiicele lui Herodias” de Symons.
Efectul lecturii mele a fost măreţ. Tocmai cel pe care-l aşteptam.
Miss West, care nu-şi pierde niciodată timpul, tivea o batistă fină albă. Trebuie să tivească un maldăr de batiste pentru tatăl ei. Îmi dau din ce în ce mai bine seama că are o fire casnică şi duioasă de zînă binefăcătoare, aducătoare de viaţă bună şi tihnită.
Ea zîmbi, cum să spun? cu un fel de surîs lăuntric şi cu toate acestea triumfător, cu un zîmbet sigur de el însuşi, care înfăţişa, prin ochii ei calzi, mari şi cenuşii, experienţa cîştigată de toate generaţiile de femei pe dinaintea ei; ea zîmbi cînd îi citii:
„Cu un surîs nevinovat,
Priviţi-le jucînd într-una.
Nu au decît un gînd:
„Sîntem f rumoase!”
„Bărbatul a fost creat, ca să ne iubească”.
Nu căutaţi să le înţelegeţi,
Fiindcă nu vor să vă-nţeleagă.
Îşi vor împleti paşii pînă la sfîrşitul veacurilor
În jurul inimilor noastre”.
— Ei, dar e foarte bine că-i aşa! îşi tălmăci gîndurile Miss West.
„Da, Symons cunoştea minunat femeile. Miss West îmi întărea convingerea aceasta.
Continuai lectura şi ajunsei la versurile acestea măreţe:
„Că-n afară de ele, pe iarba blondă,
Ar mai fi ceva de dorit pe lume,
Aceasta e cu neputinţă de crezut.
Ochiul bărbatului nu-i decît o oglindă,
O fereastră larg deschisă,
În care se răsfrînge farmecul lor.
Ce căutaţi, spun ele, departe de noi.
Dacă vă-ntindem braţele noastre gingaşe?
Nu sîntem ţinta din urmă?
De ce priviţi în seara palidă,
La ce se află prea departe?
Sîntem aici, totul e zădărnicie.
Lăsaţi nopţii nenorocirile!
Noi nu privim decît la stele!”
— Foarte adevărat! întări Miss West, în timp ce eu încetai cititul, spre a-i da putinţa să-şi spună gîndurile.
„Şi noi, Mr. Pathurst, am privit adesea împreună spre stele”. Hotărît lucru, nu mă înşelasem. Era femeie şi-şi dădea seama de asta.
Reluai:
— Aşteptaţi puţin! Să ajungem la încheiere.
„Singure, printre frumuseţile lumii,
Noi sîntem aievea.
Lăsaţi visurile nesigure
Şi punîndu-vă mîinile într-ale noastre,
Tot ce n-a fost pentru voi decît amăgire,
Făuriţi-l după chipul vostru!”
