— A! Ăăă… Păi, noi suntem în drum spre casă, cel puţin așa sper.
— Minunat. Ne vedem în curând.
Când am tras pe aleea de la intrare, Augustus Waters stătea așezat pe treptele din faţă. Ţinea în mână un buchet de lalele portocalii și era îmbrăcat cu un tricou al echipei de baschet Indiana Pacers pe sub pardesiu, o alegere vestimentară care părea cât se poate de contrară firii sale, în pofida faptului că îi stătea bine. S-a ridicat, mi-a dat lalelele și m-a întrebat:
— Vrei să mergem la un picnic?
Am încuviinţat din cap și am luat florile.
Tata, care venea în urma mea, i-a strâns mâna lui Gus.
— Acesta e un tricou Rik Smits? l-a întrebat tata.
— Exact.
— Doamne, ce-mi place băiatul ăsta! a spus tata și, imediat, s-au angrenat într-o discuţie despre baschet la care nu puteam (și nu voiam) să particip, așa încât mi-am dus lalelele înăuntru.
127/462
— Vrei să le pun într-o vază? m-a întrebat mama, cu un zâmbet larg pe faţă.
— Nu, e în regulă, i-am spus eu.
Dacă le puneam într-o vază din camera de zi, aveau să fie florile tuturor. Le voiam numai ale mele.
M-am dus în camera mea, însă nu m-am schimbat. Mi-am periat părul și m-am spălat pe dinţi, apoi m-am dat cu puţin luciu de buze și cu cea mai mică picătură de parfum cu putinţă. Nu mi-am luat privirea de la flori. Erau agresiv de portocalii, aproape prea portocalii pentru a fi drăguţe.
Nu aveam nicio vază sau altceva, așa că am scos periuţa de dinţi din suportul ei, pe care l-am umplut apoi pe jumătate cu apă și am lăsat florile acolo, în baie.
Când am revenit în cameră, îi auzeam vorbind, așa că m-am așezat pe marginea patului și am ascultat ce venea prin ușa subţire a dormitorului meu.
Tata:
— Deci ai cunoscut-o pe Hazel la Grupul de Sprijin.
Augustus:
128/462
— Da, domnule. Aveţi o casă tare drăguţă. Îmi plac obiectele dumneavoastră de artă.
Mama:
— Mulţumesc, Augustus.
Tata:
— Și tu ești un supravieţuitor?
Augustus:
— Da, sunt. Nu l-am tăiat pe individul ăsta numai din pură plăcere, deși e o modalitate excelentă de a slăbi. Picioarele sunt grele!
Tata:
— Și cum stai acum cu sănătatea?
Augustus:
— Sunt NUC de paisprezece luni.
Mama:
— Asta-i minunat. Posibilităţile de tratament din ziua de azi sunt cu adevărat remarcabile.
Augustus:
— Știu. Sunt un norocos.
Tata:
— Trebuie să înţelegi că Hazel e în continuare bolnavă, Augustus, și așa va fi tot restul vieţii ei.
Ea va dori să ţină pasul cu tine, dar plămânii ei…
129/462
Moment în care mi-am făcut eu apariţia, reducându-l la tăcere.
