— Corespondenţă de la fani, a răspuns Van Houten în timp ce se așeza pe șezlong. Optsprezece ani demni de asta. N-o pot deschide.
270/462
Îngrozitoare. Ale voastre sunt primele misive la care am răspuns și uite unde m-a dus asta. Sincer, găsesc realitatea cititorilor cu totul neapetisantă.
Asta explica de ce nu-mi răspunsese niciodată
la scrisori: nu le citea niciodată. Mă întrebam de ce le păstra pe toate, nemaivorbind de faptul că le ţinea într-o cameră de zi formală și goală. Van Houten și-a ridicat picioarele pe sofa și le-a încrucișat. A făcut un gest cu mâna spre canapea.
Augustus și cu mine ne-am așezat unul lângă
celălalt, dar nu prea aproape.
— Aţi vrea să luaţi micul dejun? a întrebat Lidewij.
Am dat să-i spun că tocmai luaserăm micul dejun, când Peter a intervenit:
— Lidewij, e mult prea devreme pentru micul dejun.
— Păi, ei sunt din America, Peter, așa că pentru ei e trecut de prânz.
— Atunci, e prea târziu pentru micul dejun, a spus el. Oricum, fiind trecut de prânz, ar trebui să
savurăm un cocktail. Bei scotch? m-a întrebat pe mine.
271/462
— Dacă beau… ăăă, nu, mulţumesc, i-am spus.
— Augustus Waters? l-a întrebat Van Houten, dând din cap spre Gus.
— Ăăă, nu, mulţumesc.
— Atunci, numai mie, Lidewij. Scotch și apă, te rog.
Peter
și-a
îndreptat
atenţia
spre
Gus,
întrebându-l:
— Știi cum preparăm un scotch cu apă în casa asta?
— Nu, domnule, i-a răspuns Gus.
— Turnăm scotch într-un pahar și invocăm în minte gânduri despre apă, apoi amestecăm scotchul real cu ideea abstractă de apă.
Lidewij a spus:
— Poate totuși un mic dejun mai întâi, Peter.
El s-a uitat spre noi și a șoptit ca pe scenă:
— Ea crede că am probleme cu băutura.
— Iar eu cred că soarele a răsărit, i-a replicat Lidewij.
Cu toate acestea, s-a întors spre barul din camera de zi, a întins mâna spre o sticlă de scotch și a
272/462
umplut un pahar pe jumătate. I l-a dus. Peter van Houten a luat o înghiţitură, apoi s-a îndreptat de spate.
— O băutură atât de bună merită cea mai bună
postură a cuiva, a spus el.
Am devenit conștientă de propria-mi postură
și m-am îndreptat și eu pe canapea. Mi-am rearanjat canula. Tata îmi spunea mereu că poţi să-i ju-deci pe oameni după felul în care îi tratează pe chelneri și pe secretare. Conform acestei scale, Peter Van Houten era probabil cel mai ticălos nenorocit din lume.
