― Cine e Jules d’Épremont ăsta? întrebase Albert în timpul conceperii catalogului.

Édouard ridicase ochii în sus, habar n-avea. În orice caz, suna bine: crucea de război, distincţii academice, domiciliat pe strada Louvre.

― Totuşi… insistase Albert, care îşi făcea multe griji din pricina acestui personaj. Lumea o să-şi dea foarte repede seama că nu există. „Membru al Institutului”, e uşor de verificat!

― Tocmai de aceea n-o să verifice nimeni! scrisese Édouard. Un membru al Institutului nu se discută!

Sceptic, Albert fusese nevoit să convină că, într-adevăr, văzând numele tipărit, nimănui nu-i venea să se îndoiască de nimic.

La sfârşit, era o mică adnotare care-i prezenta pe scurt cariera, tipică pentru un sculptor academic ale cărui opere îi liniştesc pe aceia pe care apropierea unui artist ar putea să-i îngrijoreze.

Adresa, strada Louvre numărul 52, nu era alta decât aceea a biroului unde fusese închiriată căsuţa poştală; hazardul se băgase şi el, atribuindu-le numărul 52, fapt care conferea întregului o impresie finală

de lucru chibzuit, instituit, fără legătură cu nimicurile vieţii.

În josul copertei, un rând minuscul preciza cu sobrietate:

PREŢUL CUPRINDE LIVRAREA LA GARĂ PE TERITORIUL FRANŢEI METROPOLITANE

NICIO INSCRIPŢIE INDICATĂ LA DESENE NU ESTE INCLUSĂ.

Prima pagină prezenta înşelătoria propriu-zisă:

Domnule primar,

A trecut mai bine de un an de când s-a terminat Războiul cel Mare şi multe dintre comunele din Franţa şidin colonii se gândesc astăzi să cinstească, după cum o merită, memoria propriilor fii căzuţi pe câmpul debătălie.

Majoritatea lor nu a făcut-o încă nu din lipsă de patriotism, ci din lipsă de bani. Iată de ce mi s-a părut că

este de datoria mea, ca Artist şi Fost Combatant, să mă ofer voluntar pentru această admirabilă cauză. M-am hotărât, aşadar, să-mi pun experienţa şi priceperea la dispoziţia comunelor care doresc să înalţe unmonument comemorativ, înfiinţând în scopul acesta Suvenirul Patriotic.

Vă propun aici un catalog de subiecte şi alegorii menite să păstreze în timp amintirea dragilor voştridispăruţi.

Pe 11 noiembrie anul acesta, va fi dezvelit la Paris mormântul unui „soldat necunoscut” care reprezintă,

el singur, sacrificiul tuturor. La un asemenea eveniment excepţional se impun nişte măsuri excepţionale:pentru a vă îngădui să vă alăturaţi cu o iniţiativă proprie acestei mari sărbătoriri naţionale, vă propun oreducere de 32% pe ansamblul operelor mele anume concepute cu acest prilej şi transportarea gratuită

până la cea mai apropiată gară de comuna dumneavoastră.

În scopul respectării termenelor de fabricaţie şi de transport şi dorindu-mi o realizare de o calitateireproşabilă, nu voi putea accepta decât comenzile care vor fi ajuns înainte de 14 iulie, pentru o livrareprevăzută pe, cel mai târziu, 27 octombrie 1920, lăsându-vă astfel timpul de a înălţa subiectul pe unpiedestal construit în prealabil. În cazul în care, din păcate probabil, la 14 iulie cererile vor depăşiposibilităţile noastre de fabricaţie, vor fi onorate numai primele comenzi, în ordinea sosirii lor.

Am nestrămutata convingere că patriotismul dumneavoastră va afla în această propunere, care nu vaputea fi repetată, prilejul de a le arăta dragilor voştri morţi că eroismul lor va rămâne pe vecie subprivirile fiilor lor ca o pildă a tuturor jertfelor.

Cu deosebită stimă,

JULES D’EPREMONT

Sculptor**

Membru al Institutului

Fost elev al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase

― Dar reducerea aceasta… De ce 32%? întrebase Albert.

Întrebare de contabil.

― Pentru a da impresia unui preţ calculat cu mare grijă! scrise Édouard. E incitant! Iar în felul acesta toţi banii ajung până la 14 iulie. A doua zi ne luăm tălpăşiţa!

Pe pagina următoare, o notă scurtă explica, într-un cadru de mare efect: Toate subiectele noastre pot fi furnizate fie în bronz cizelat şi patinat, fie în fontă cizelată şi bronzată.

Aceste materiale, de o mare nobleţe, le conferă monumentelor o notă anume, de bun-gust, simbolizându-l cu desăvârşire pe incomparabilul răcan francez sau orice altă emblemă care să ridice în slăvi vitejia dragilor noştri morţi.

Execuţia acestor opere este garantată ireproşabilă, iar durata lor, nelimitată, sub rezerva unor lucrări de întreţinere după o perioadă de cinci sau şase ani. Numai soclul, uşor de realizat de către un zidar bun, va rămâne în grija cumpărătorilor.

Urma catalogul operelor, prezentate din faţă, din profil sau în perspectivă, cu cotele detaliate, înălţime, lărgime, şi toate combinaţiile posibile: Plecare la luptă, La atac!, În picioare, morţilor!, Răcan pe moarte apărând drapelul, Tovarăşi de luptă, Franţa plângându-şi Eroii, Cocoş călcând în picioare o cască

nemţească, Victorie! etc.

Cu excepţia a trei modele de proastă calitate pentru bugetele foarte mici (Cruce de război, 930 franci, Torţă funerară, 840 franci, Bust de răcan, 1500 franci), toate celelalte preţuri erau cuprinse între 6000 şi 33 000 franci.

La sfârşitul catalogului, precizarea aceasta:

Suvenirul Patriotic nu va fi în măsură să răspundă prin telefon tuturor solicitărilor, dar toate întrebărileadresate prin poştă vor primi un răspuns în cel mai scurt timp cu putinţă. Dată fiind însemnătateareducerii, comenzile vor trebui însoţite de un acont de 50% din valoarea lor pe numele Suvenirului

Patriotic.

Teoretic, fiecare comandă trebuia să aducă între trei mii şi unsprezece mii de franci. Teoretic. Spre deosebire de Albert, Édouard nu avea nicio îndoială, se bătea cu palmele pe coapse. Jubilarea unuia era direct proporţională cu angoasa celuilalt.

Cu piciorul lui schilodit, Édouard nu putuse să urce până la etaj pachetele cu cataloage. Dacă i-ar fi trecut vreodată prin minte s-o facă… Era o problemă de educaţie, avusese mereu pe cineva la dispoziţie; pe planul acesta, războiul fusese o simplă paranteză. Făcu un mic semn ca de părere de rău, cu ochii râzându-i în cap, de parcă n-ar fi putut să ajute din pricina unghiilor… Îşi flutura mâinile, părând să

spună: oja… Nu s-a uscat…

― Bine, zise Albert, mă ocup eu de ele.

Nu era chiar aşa de supărat din pricina aceasta, când trebăluia sau făcea curat putea să se gândească.

Începu o lungă serie de drumuri dus-întors, punând conştiincios unele peste altele pachetele de tipărituri în fundul încăperii.

Cu două săptămâni în urmă, dăduse un anunţ la ziar cum că angajau oameni. Aveau de scris zece mii de adrese, toate pe acelaşi model:

Primăria

Oraşul…

Numele departamentului

Totul era redactat pe baza Dicţionarului comunelor, cu excepţia Parisului şi a periferiei sale, prea aproape de pretinsul sediu al firmei. Era mai bine să aştepte provincia, oraşele nici mari, nici mici. Plăteau 15