Ascult-acum să-ţi spun şi eu din parte-mi, Ca tu când vei petrece odat-acasă
La masa ta cu fiii, cu nevasta,
Aminte să-ţi aduci, să spui şi altor Viteji pe-acolo, care ni-i puterea
Şi ce ni-i dat de Dumnezeu să facem
Mereu din moşi-strămoşi. Nu stăm în frunte La greul joc al ghiontului şi-al trântei, Dar suntem alergaci şi la corăbii
Neîntrecuţi. Ne plac întotdeauna
Benchetuirea, cântecul şi hora
Şi schimb de haine, calde băi şi patul.
Voi jucăuşi feaci, mândria horei,
Jucaţi ca să vă vad-acum străinul
Şi-ntors acasă, la ai lui să spuie
Că batem noi aşa de mult pe alţii
La cântece, la joc şi-n alergare
Ca şi la cârmuitul de corăbii.
S-aducă iute cineva lăuta
Lui Demodoc de-acasă de la mine.”
Aşa demândă Alcinou slăvitul,
Şi crainicul porneşte ca s-aducă
Lăuta covăţită de la curte.
Se scoală şi cei nouă-aleşi de obşte.
Judecători ce pun la cale bună
Şi-orânduiesc băteliştea şi jocul,
Făcură neted şi lărgiră locul
De horă şi de-ntrecere-ntre dânşii.
Şi crainicul veni şi-aduse lira
Lui Demodoc, iar el ieşi la mijloc,
Şi-n jurul lui se-ncinseră feciorii, A tinereţii floare, jucăuşii,
Şi începură-a tropăi din talpă
Şi-a frământa pământul de la horă.
Căta la ei Ulise cum se saltă
Şi scapără picioarele sub dânşii.
Şi-n sine se tot minuna privindu-i.
Iar Demodoc porni apoi să cânte
Cu lira lui cântare minunată
De dragoste-ntre Venera şi Marte.
Cum ei întâi pe-ascuns se întâlniră
În casa lui Vulcan şi se iubiră.
Iar Marte-i dete daruri o mulţime
Şi necinsti el patul şi-aşternutul
Beteagului Vulcan stăpânitorul.
