Aşa vorbiră între ei, şi-ndată

Se-ntoarseră cu turmele păstorii,

Şi porcii şi-i închiseră în cocini

Pe la culcuşul lor şi vuiet mare

Stârni sălăşuirea lor în staul.

Strigă atunci porcarul la tovarăşi:

„Alegeţi vierul cel mai gras din turmă

Şi-aduceţi-l ca să-l înjunghi în cinstea Străinului din ţară depărtată,

Să-l mai gustăm şi noi care de dragul Acestor porci cu colţii albi ne zbatem Mereu şi ne-amărâm de mult, dar alţii Se bucură nepedepsiţi de rodul

Trudirii noastre”. Aşa grăi la oameni Şi despică el lemne cu toporul

Tăios de-aramă. Aduseră ei porcul

Cel îngrăşat, un mascur de cinci vremuri, Şi-l aşezară jos pe lângă vatră.

Ca om cuminte nu uită porcarul

De Cei-de-sus. Tăie un smoc din capul Râtanului şi ca începătură

În foc îl azvârli; ură pe urmă

La zei pentru întorsul lui Ulise

Cel înţelept şi c-o despicătură

Luată de pe jos unde-o lăsase

Când lemnele-a tăiat, izbi în mascur Şi el rămase mort. Îl înjunghiară

Păstorii şi-l pârliră, apoi îndată

Îl ciopârţiră. Şi luând porcarul

Bucăţi de pretutindeni, carne crudă, Le înveli în prapuri şi făină

Le presură şi le-azvârli în flacări.

Înfeliară tot ce mai rămase,

Şi după ce-n frigare le-nţepară,

Le rumeniră-apoi cu toată grija.

Le scoaseră felii-felii şi-n străchini Ei puseră grămadă carnea toată.

Porcaru-n urmă se sculă s-o-mpartă,

Fiind un om cu totul drept. Friptura În şapte o-mpărţi pe rând. O parte

O prinosi la nimfe şi lui Hermes,

Al Maiei fiu, urând, iar celelalte

Le dete fiecărui dintre dânşii.

Pe musafir cinsti cu lungul spate

Al porcului. Se-nvoioşă Ulise

Şi zise-aşa: „Eumeu, urez eu ţie

Să fii mereu aşa de drag lui Joe

Precum îmi eşti tu mie, că-mi faci parte De bunătăţi, măcar că sunt în starea În care sunt”. Porcarul îi răspunse:

„Biet oaspe-al meu, mănâncă şi petrece Cu tot ce-ţi stă în faţă la-ndemână,

Căci Dumnezeu ne dă, ori nu, de-a pururi Aşa cum vrea, fiind atotputernic”.

Grăi el astfel şi-nchină-nceputuri

De jertfe la nemuritori. Vin negru

Stropi pe jos şi-ntinse lui Ulise

Potirul plin, iar el şezu aproape

De-al lui mertic. Le împărţi din pâne Mesaulios, pe care-l dobândise

Porcarul singur după ce plecase

Stăpânul său şi fără de-ajutorul

Lui moş Laerte şi-al stăpânei sale:

Îl cumpără cu banii lui din Tafos

Cu mânile-ncepură apoi cu toţii

Să umble la gătitele bucate,