De când la Pilos ai plecat pe mare.

Copile, vino-n casă cât mai iute,

Privindu-te, de drag să-mi satur ochii, C-abia întors ai şi venit la mine.

Tu nu vii des ca să ne vezi la ţară

Pe noi păstorii, stai doar în cetate, C-aşa ţi-i voia să priveşti greţosul Duium de peţitori.” Chititul tânăr

Aşa-i răspunse: „Iată intru, taică.

Venii în treacăt numai pentru tine,

Ca să te văd cu ochii, să-mi spui dacă

Mai stă acasă mama ori cu altul

S-a măritat şi patul lui Ulise

Părăginit l-acopere pustiul

Păinjeniş.” Grăi atunci porcarul:

„Ba stă şi rabdă-n casa ta şi-adastă, Dar plânge şi se mistuie de jale

Şi nopţile şi zilele-i sunt negre”.

Aşa vorbind, îi ia din mână lancea,

El intră, sare pragul cel de piatră.

Îi dă Ulise scaunul să şadă,

Dar Telemah se pune împotrivă

Aşa din grai oprindu-l: „Şezi, străine.

În tot sălaşul nostru eu găsi-voi

Un loc să şed. Aci e omul care

Mi-aşterne mie.” Astfel zise dânsul; La locu-i merse de şezu Ulise.

Porcarul aşternu pe jos grămadă

De ramuri verzi şi blănuri pe deasupra Şi-aici se puse fiul lui Ulise.

I-alătură în blid apoi porcarul

Friptura lor cea din ajun rămasă

Şi-n grabă pâne mai ticsi-n panere

Şi vin mieros amestecă în cupă;

Şezu pe urmă-n faţa lui Ulise.

Ei mânile-ntindeau la masa gata.

Şi când de-ajuns mâncară şi băură

Voinicul întrebă porcarul: „Taică,

De unde vine-acest străin la tine?

Cum l-au adus la noi corăbierii?

Şi cine-s ei? Că nu putea în ţară

Să vie el pe jos.” Eumeu îi zise:

„Ţi-oi spune drept aşa cum e, copile.

Se laudă că e cretan şi zice

Că-n pribegie-a colindat prin multe

Oraşe-n lume cum îi fuse scrisa

Şi-n urm-acum, fugind pe-ascuns din vasul Unor tesproţi, veni la mine-n staul.

Eu ţi-l predau şi fă ce vrei cu dânsul, Că rugător spre tine se îndreaptă.”

Dar chibzuitul Telemah răspunse:

„Eumeu, mă doare mult ce-mi spui tu mie.

Cum pot primi eu pe străin în casă?

Sunt tânăr doar şi-n braţe nu mă bizui Să-nlătur un duşman, dacă mă-nfruntă.

Şi mama îndoită stă pe gânduri:

Să stea la mine s-aibă grija casei

Cinstind crivatul tatei şi de teamă

De gura lumii? Sau să ia pe unul