Pe el numai l-aduse-ncoace apa
Şi vântul. Joe cere-acum din parte-ţi Cât poţi mai iute să-l porneşti pe dânsul, Căci nu e dat să piară el departe
De dragii lui, ci e sortit să-şi vadă
Pe-ai săi şi casa-i naltă şi moşia.”
Se-nfioră zeiţa şi-i răspunse:
„Ah, cruzi sunteţi, pizmaşi fără potrivă, Voi, zeilor ce nu lăsaţi din pizmă
Pe zâne de a-şi lua de soţ pe-oricare Bărbat şi-l pot alege din iubire!
Aşa a fost odată cu-Aurora,
Când ea cu Orion se însoţise.
Voi cei cu trai tihnit o pizmuirăţi
Atâta vreme până ce Diana
Cea preacurată şi cu tron de aur,
Ochindu-l în Ortigia, cu blânde
Săgeţi ucise pe-Orion. Tot astfel
Când Ceres cea cu plete mândre-odată
Pe-o ţelină de trei ori răsturnată
Se-ndrăgosti cu Iasion, învinsă
De dorul ei; cum Joe-a prins de ştire, De sus îndată-l fulgeră pe dânsul.
La fel acum, voi, zeilor, din pizmă
Nu-mi păsuiţi să fiu cu cine-mi place.
Doar eu îl mântuii după ce Joe
În mijlocul noianului cel negru
Trăsnind îi sparse vasul, şi pe talpa Corăbiei plutea Ulise singur.
Pieriseră toţi bunii lui tovarăşi,
Pe el numai l-aduse-ncoace apa
Şi vântul. Drag mi-a fost şi i-am dat hrană
Şi-am juruit să-l fac fără de moarte Şi fără bătrâneţe cât e veacul.
Dar dacă nici un zeu nu poate-nfrânge, Nici poate face nemplinită vrerea
Lui Joe şi el dinadins o cere
Să plece dânsul, ducă-se pe mare.
Eu nu-l trimit de fel, căci n-am corăbii, Nici lopătari cu care să-i dau drumul Pe spatele cel necuprins al mării.
L-oi sfătui voios şi n-oi ascunde
Nimic spre a putea sosi cu bine
Şi sănătos la el în ţară.” Hermes
Grăi: „Trimite-l chiar aşa, dar iute.
Fereşte-te să nu-l întarţi pe Joe,
Mi-e nu cumva să tabere pe urmă
Asupra-ţi, mânios fiind pe tine.”
Aşa zicând, plecă ucigătorul
Puternic al lui Argus. Iar cinstita
