Te-asemăn foarte cu-a lui Joe fiică

Diana. Iar de eşti o muritoare

Pe acest pământ, ferice sunt de trei ori Părintele-ţi şi maica ta şi fraţii!

Ce veseli vor fi ei de bună seamă,

De dragul tău oricând te văd pe tine, Aşa frumos vlăstar, păşind la horă!

Dar cel mai fericit din toată lumea

E cel ce, biruind cu daruri multe

De nuntă, te-ar lua la el acasă.

Căci nu-mi văzură ochii o femeie

Şi nici un om cu tine deopotrivă;

Privindu-te, uimirea mă cuprinde.

În Delos doar văzui aşa un luger

De finic care fraged răsărise

Pe lâng-altarul zeului Apollon,

Căci eu, urmat de oameni mulţi, şi-acolo Umblai, un drum ce-avea să-mi fie-n urmă

Izvor de multe-amaruri. Cum văzut-am Mlădiul copăcel, uimit în faţă-i

Am stat eu îndelung, că n-a fost altul Mai gingaş din pământ crescut ca dânsul.

Aşa uimit şi-nmărmurit, femeie,

Privesc şi-n faţa ta, şi mă cutremur De tine să m-ating la rugăminte.

Dar mare, ba nespusă mi-e durerea.

Pe valul mării douăzeci de zile

M-am zbuciumat şi ieri abia putut-am Scăpa. De la ostrovul Ogigia

M-a tot purtat talazul şi furtuna,

Şi-acum încoace m-a zvârlit ursita.

Ca iar cumva şi-aici să sufăr bietul; Mi-e doar că zeii n-au să înceteze,

Ci au să-mi deie încă multe rele.

Crăiasă,-ndură-te; tu eşti întâia

De care-am dat în cale dup-atâtea

Nenorociri şi nu cunosc pe altul

Din ţara şi cetatea asta. Arată-mi

Oraşul, dă-mi un ţol să pun pe mine, De-i fi adus cu tine-o-nvelitoare.

Şi-n schimb cu asta Cei-de-sus să-ţi deie Tot ce doreşti, şi soţ şi casă bună

Şi plină de-nţelegere, căci nu e

Nimic mai bun şi mai frumos ca sfânta Unire-n gânduri care leagă soţii

În căsnicie, spre necazul celor

Ce-i duşmănesc şi multa bucurie

A celor buni cu ei, de care lucru

Ei înşii pot să-şi dea mai bine seama.”

Iar Nausicaa i-a răspuns: „Străine,

Nu pari om rău şi nici sărac de minte, Dar singur Joe bunurile-mparte,

Cum vrea, fieştecărui om pe lume,

Ori bun ori rău, şi el îţi dete aceste Răstrişti ca să le suferi cu răbdare.

Ci dacă eşti acum la noi în ţară

Şi în cetate, vei avea şi haine

Şi toate cele care se cuvine

Să aib-un biet pribeag care se roagă.

Ţi-oi arăta oraşul şi ţi-oi spune

Cum se numesc locuitorii ţării.

Feaci li-i numele, iar eu sunt fiica Lui Alcinou mărinimosul, care

E domn peste feaci.” Apoi domniţa