SOCRATE: Că lucrul cel mai urât se înfăţişează totdeauna urât, pentru că poartă cu sine fie necazul cel mai mare, fie paguba, fie şi una şi alta, aşa cum ne-am înţeles mai înainte.
POLOS: Aşa e.
SOCRATE: Şi n-am convenit chiar acum să recunoaştem că urâţenia cea mai mare e atributul nedreptăţi , ca şi în genere toate neajunsurile referitoare la suflet?
POLOS: Da, am convenit.
281
PLATON
478a
SOCRATE: Nedreptatea deci nu este decât sau lucrul cel mai producător de durere (devenind şi cea mai urâtă, din cauza prisosului suferinţei ce căşunează), sau cea mai păgubitoare, sau şi una şi alta?
POLOS: Aşa trebuie să fie.
SOCRATE: Şi nu cumva a fi nedrept, a rămâne nepedepsit, a fi laş şi fără şti nţă sunt lucruri mai producătoare de durere decât sărăcia şi boala?
POLOS: Aşa ceva, Socrate, nu pare să reiasă din discuţia noastră.
SOCRATE: Dacă e adevărat cum zici tu că sufletul păcătos nu le întrece prin durere, atunci pentru alt motiv este cel mai urât între rele: pentru că le întrece prin marea pagubă pe care o căşunează şi, nu mai puţin, prin nemăsuratul rău pe care-1 săvârşeşte.
POLOS: Se vede.
SOCRATE: Şi sigur că orice produce cea mai mare pagubă constituie şi cel mai mare rău.
POLOS: Da.
SOCRATE: Deci nedreptatea, neînfrânarea, ca şi celelalte neajunsuri sufleteşti, nu-s cele mai mari rele?
POLOS: Se pare.
SOCRATE: Dar care-i meşteşugul în stare să scape pe un om de sărăcie? Nu priceperea în afaceri?
POLOS: Da.
SOCRATE: Şi ce ne scapă de boală? Nu medicina?
POLOS: Neîndoios.
SOCRATE: Cine de răutate? Cine de nedreptate? Dacă-ţi vine mai greu să răspunzi la întrebări puse aşa, să le punem altminteri. Unde ducem noi, spre cine călăuzim pe cei care au trupurile bolnave?
POLOS: Spre doctori, Socrate.
SOCRATE: Dar unde pe cei care săvârşesc nedreptăţi, pe cei care trăiesc în nestăpânire de sine?
POLOS: Desigur, vrei să spui că-i ducem la judecători?
SOCRATE: Nu spre a fi pedepsiţi?
POLOS: Se-nţelege.
SOCRATE: Fie. Dar cei ce pedepsesc, bineînţeles, când pedepsesc pe drept, nu se folosesc de unealta dreptăţi ?
POLOS: învederat.
GORGIAS
SOCRATE: Astfel dar: meşteşugul afacerilor ne mântuie de sărăcie, medicina de boală, dreptatea de neînfrânare şi de viciu.
POLOS: Se vede.
SOCRATE: Şi care-i cea mai frumoasă din toate cele pomenite?
POLOS: De care anume vorbeşti?
SOCRATE: De afaceri, medicină şi dreptate.
POLOS: Dreptatea se deosebeşte mult de celelalte, Socrate.
SOCRATE: Dacă-i în adevăr frumoasă, atunci nu ne procură ea sau cea mai mare plăcere, sau cel mai mare folos, sau şi una şi alta?
POLOS: Da.
SOCRATE: Tratamentul doctorilor ne este plăcut? Se bucură cei care sunt la un tratament?
POLOS: Nu prea-mi vine să cred.