SOCRATE: Dar dacă n-o întrece din pricina suferinţei, desigur, atunci n-o mai întrece nici din pricina amândorura. POLOS: Nu se vede în ce chip.
SOCRATE: Atunci rămâne că o întrece din pricina celeilalte? POLOS: Da.
SOCRATE: Adică din pricina păgubiri ? POLOS: S-ar părea.
SOCRATE: A săvârşi o nedreptate este deci un rău mai mare decât a o suferi — aceasta datorită
prisosului de răutate, d POLOS: învederat că da.
SOCRATE: Dar ce altceva s-a convenit înainte, de majoritate, ca şi de tine, decât că a săvârşi nedreptatea e mai urât ca îndurarea ei? POLOS: Da.
SOCRATE: Şi iată acum că-i mai rău. POLOS: Probabil.
SOCRATE: Şi cum? Ai prefera un lucru mai de pagubă şi mai urât altuia mai puţin astfel? Nu pregeta, ci răspunde, Polos, că nu vei pierde nimic. Supune-te în chip nobil judecăţi , tocmai cum te supui unui e medic şi răspunde, da sau ba, la întrebările puse. POLOS: Eu unul n-aş prefera, Socrate.
SOCRATE: Dar crezi că există un om să prefere? POLOS: N-aş crede, cel puţin pe temeiul acestui raţionament. SOCRATE: Spus-am deci lucru adevărat când am susţinut că nici eu, nici tu, nici oricare altul nu vom prefera a săvârşi mai degrabă decât a îndura nedreptatea? în adevăr, aşa ceva-i lucru mai rău. POLOS: Vezi bine.
SOCRATE: Bagi seamă, Polos, că argumentările noastre, puse
alăturea şi comparate, nu seamănă deloc una cu alta? Căci iată: tu ai cu 476a tine lumea întreagă, în afară de mine. Eu nu doresc la rândul meu nici aprobarea sau mărturia nici unui altuia, decât a ta. Mie mi-e de ajuns
278
votul tău, mă mulţumesc numai cu mărturia ta şi las la o parte pe toţi ceilalţi.
Cel mai mare rău este să nu-ţi ispăşeşti greşeala
Atât despre această chestiune. Acum să ne apropiem de a doua problemă a dezbateri noastre. Oare ispăşirea nedreptăţilor săvârşite să fie unul din cele mai mari rele, cum socoteai tu? Sau există un rău mai mare: acela de a nu le mai ispăşi — cum socoteam eu? Să cercetăm lucrul în felul următor: admiţi că a ispăşi prin pedepsire o faptă rea e tot una cu a fi pedepsit pe drept, pentru că ai săvârşit o nedreptate?
POLOS: Admit.
SOCRATE: Poţi să-mi spui că nu toate lucrurile drepte sunt şi frumoase? Bineînţeles, vorbesc în măsura în care sunt drepte. Gândeşte-te bine şi răspunde.
POLOS: Da, Socrate, aşa le găsesc şi eu.
SOCRATE: Bagă de seamă acum ce-am să-ţi spun: dacă săvârşeşte cineva o faptă, nu-i aşa că
trebuie să existe şi cineva care să îndure acţiunea făptuitorului?
POLOS: Cred că da.
SOCRATE: Oare acesta nu suferă ceea ce săvârşeşte făptuitorul? Şi suferinţa nu-i la fel cu acţiunea celui care o face? Vreau să spun, de pildă: dacă dă cineva o lovitură nu trebuie neapărat să existe şi unul care s-o sufere?
POLOS: Trebuie.
SOCRATE: Şi dacă cel ce a dat-o o dă tare sau iute, cel ce a primit-o nu o primeşte la fel cum i-a dato celălalt?
POLOS: Da.
SOCRATE: Aşa-i deci şi suferinţa celui care o primeşte, cum e lovitura celui care o dă?
POLOS: Se-nţelege.
SOCRATE: Şi dacă face cineva un foc nu trebuie să existe o materie care să ardă?
POLOS: Cum de nu?
SOCRATE: Şi dacă felul arderi este violent şi dureros, nu îndură şi obiectul o arsură de acelaşi fel?
POLOS: Nici vorbă.
279
PLATON
GORGIAS
SOCRATE: Nu facem aceeaşi judecată şi când operează cineva o tăietură? Că doar se taie ceva.
POLOS: Da.
SOCRATE: Şi dacă tăietura operată e mare, adâncă sau dureroasă, d tot aşa se taie obiectul ce suferă tăietura cum o face tăietorul?
POLOS: Se vede.
SOCRATE: Iată acum, într-un cuvânt: eşti de acord cu ce am spus adineauri despre toate, că după
cum este acţiunea celui care o săvârşeşte tot aşa-i şi suferinţa celui ce o îndură?
