GORGIAS

SOCRATE: Şi, natural, fiecare dintre ei nu-s oare fie buni fie răi într-un grad superior, dacă acele simţiri de bucurie şi de mâhnire sunt mai puternice? în grad inferior, dacă acelea-s mai slabe? Şi nu-s aproape deopotrivă dacă acelea-s aproape egale?

KALLIKLES: Da.

SOCRATE: Bine, dar nu spui că se bucură şi se mâhnesc aproape deopotrivă cei cu minte ca şi cei

fără de minte, cei fricoşi ca şi cei îndrăzneţi, sau chiar ceva mai mult încă cei fricoşi?

KALLIKLES: Ba spun.

SOCRATE: Să rezumăm împreună şi să vedem ce iese din tot ce am afirmat amândoi; nu-i rău să

repetăm şi să examinăm chiar de două-trei ori lucrurile frumoase. Spunem că-i bun cel cu minte şi cel 499a îndrăzneţ? Ce zici?

KALLIKLES: Da.

SOCRATE: De cel fără de minte şi de fricos zicem că-s răi?

KALLIKLES: Negreşit.

SOCRATE: Dar este bun cel care se bucură?

KALLIKLES: Da.

SOCRATE: Şi-i rău cel mâhnit?

KALLIKLES: Cu necesitate.

SOCRATE: Dar putem spune că atât cel bun cât şi cel rău se b bucură şi se mâhneşte la fel? Ori poate într-un grad superior cel rău?

KALLIKLES: Da.

SOCRATE: Prin urmare prin bine nu se face cineva la fel de rău şi de bun, sau cel rău se face bun chiar într-un grad superior? Dacă susţine cineva că cele plăcute sunt una şi aceeaşi cu cele bune, nu urmează şi ce-am spus acum şi cele ce-am spus mai înainte? Nu se impun cu necesitate, Kal ikles?

Să deosebim plăcerile de suferinţe, după cum sunt sau nu folositoare KALLIKLES: Este vreme de când te ascult, Socrate. încuviinţez orice-mi ceri, gândindu-mă că dacă-ţi face cineva, din glumă, cea mai uşoară concesie, tu te agăţi de ea cu o bucurie de copil; parcă n-ai şti că nici eu, nici oricare alt om nu scăpăm din vedere că există plăceri superioare şi plăceri inferioare.

310

t

SOCRATE: Ehei, Kal ikles! Ce şiret eşti şi cum te porţi cu mine, c de pare c-aş fi un copil! Spui ba că

lucrurile stau aşa, ba că altminteri, doar să mă poţi înşela! N-aş fi crezut totuşi, la început, că ţi-ar face plăcere să mă înşeli; doar te credeam prieten. Acum văd că greşeam şi nu-mi rămâne, desigur, decât, cum zice o vorbă veche, s-o înghit şi pe asta, făcând pe veselul şi s-o iau ca dar din parte-ţi. Pe cât se pare, există, cum zici acum, plăceri bune şi plăceri rele? Ori cum?

KALLIKLES: Da, există.

SOCRATE: Oare sunt bune cele folositoare, rele cele păgubitoare? d KALLIKLES: Negreşit.

SOCRATE: Şi cele folositoare nu sunt astfel, fi ndcă fac cumva un bine, cele rele întrucât fac un rău oarecare?

KALLIKLES: Aşa zic.

SOCRATE: Nu vorbeşti de plăceri în felul celor ce se ţin de corp, cum am spus şi adineauri, adică de mâncare şi de băutură? Oare între ele numeşti bune pe cele ce întreţin sănătatea trupului, care-i dau fie puterea fie celelalte însuşiri fizice, şi rele pe cele ce-i aduc însuşirile contrari acestora?

KALLIKLES: Negreşit.

SOCRATE: Atunci şi suferinţele sunt de acelaşi fel: unele bune, altele rele?

e

KALLIKLES: Cum de nu?

SOCRATE: Să nu facem deci o alegere, să nu preferăm a practica pe cele bune, plăceri ori suferinţe?

KALLIKLES: Negreşit.

SOCRATE: Şi să nu ocolim pe cele rele?

KALLIKLES: învederat.

SOCRATE: Dacă ţi-aminteşti, am recunoscut la un moment dat, Polos şi eu, că în orice împrejurări trebuie să lucrăm în vederea binelui. Crezi la fel cu noi, că ţinta tuturor faptelor este binele şi că în vederea binelui trebuie să facem toate celelalte acţiuni, ci nu binele în vederea celorlalte? Ne dai şi tu în acest sens votul al treilea la cele două ale 500a noastre?

KALLIKLES: Vi-1 dau.

SOCRATE: Datoria noastră e ca atât celelalte cât şi cele plăcute să le facem în vederea celor bune, nu cele rele în vederea celor plăcute.

KALLIKLES: Negreşit.

311

PLATON

SOCRATE: Bine, este în stare orice om să deosebească între lucrurile plăcute care-s bune şi care rele? Sau este nevoie de un specialist pentru fiecare caz în parte?

KALLIKLES: De un specialist.

SOCRATE: Să ne amintim acum ce-am spus lui Polos şi Gorgias. Ziceam, dacă-ţi mai aduci aminte,

că între diferitele îndeletniciri unele ajung până la plăcere numai, şi nu pot agonisi omului altceva decât aceasta; nu cunosc însă nici binele nici răul, pe când altele ştiu ce-i bine şi ce-i rău. Şi printre preocupările ce se referă la plăceri puneam atunci arta bucătăriei, care nu-i decât o practică, nicidecum o artă; printre cele ce privesc binele am pus şti nţa vindecări . în numele zeului prieteniei, Kal ikles, nu te socoti îndrituit să faci glume cu mine, nici să-mi răspunzi la întâmplare, contra părerilor tale, şi nu lua cele spuse de mine drept glume. în adevăr, tu vezi că discuţi le noastre se fac în jurul unei probleme, decât care eu nu văd ce poate fi mai serios, când omul are un dram de cugetare.

Astfel este de pildă întrebarea: în ce mod să ducem viaţa? Oare să ne-o îndreptăm în direcţia către care mă îndemni? Să urmăresc adică toate datori le unui cetăţean: să ţin cuvântări poporului, să mă

pregătesc în retorică şi să mă ocup cu politica, aşa cum faceţi voi acum? Sau să rămân la această

viaţă de filosofie? Şi, în sfârşit, ce deosebire este între una şi alta? Poate cel mai bun lucru e să facem ceea ce am încercat eu adineauri: o analiză. Şi, după ce vom fi făcut-o şi vom fi căzut la înţelegere unul cu altul că există aceste două feluri de viaţă, să cercetăm şi în ce stă deosebirea dintre ele şi pe care din două trebuie să ne-o însuşim. Dar poate că încă nu înţelegi ce vreau să spun.

KALLIKLES: Nu, deloc.