SOCRATE: Dar cei care plutesc pe mări sau cei care se dedau la vreo altă îndeletnicire negustorească, dacă săvârşesc una sau alta din acestea, nu fac în fiece caz ceea ce vor? Altminteri, cine-i omul care sâ-şi bată capul cu tot dinadinsul plutind pe mări şi înfruntând primejdi le numai ca să
se afle în treabă? Nu, eu cred că fiecare urmăreşte de fapt scopul în vederea căruia face plutirea; doresc îmbogăţirea şi plutesc în vederea bogăţiei.
POLOS: Da, aşa e.
SOCRATE: Nu-i la fel în toate celelalte? Dacă unul săvârşeşte o faptă în vederea unui scop, nu cumva fapta pe care o săvârşeşte nu-i chiar ceea ce vrea dânsul, ci deasupra ei este scopul în vederea căruia face lucrul?
POLOS: Da.
Lucrurile bune şi rele
SOCRATE: Există pe lume lucru care să nu fie ori bun ori rău, ori la mijlocul acestora, adică nici bun nici rău?
POLOS: Nu există, Socrate.
SOCRATE: Nu zici lucruri bune înţelepciuni , sănătăţi , bogăţiei şi celorlalte de acest fel? Nu zici rele potrivnicelor acestora?
POLOS: Ba le zic.
SOCRATE: Şi desigur numeşti „nici bune nici rele" pe cele ce dau naştere câteodată, de pildă, binelui, alteori răului. Există însă şi cazuri când nu dau naştere nici uneia din aceste categori ; aşa-i de pildă
faptul de a şedea, de a umbla, de a fugi, de a pluti. Aşa sunt şi pietrele şi lemnele şi câte alte lucruri
de felul lor! Nu te gândeşti la acestea? Sau ai alţi termeni cu care să numeşti pe cele ce nu sunt nici bune nici rele?
POLOS: Nu, ci tocmai pe aceştia.
SOCRATE: Spune-mi acum: când oameni săvârşesc cele mijlocii, le fac în vederea lucrurilor bune sau pe acestea din urmă le fac în vederea celor mijlocii?
POLOS: Cele mijlocii în vederea celor bune.
SOCRATE: Deci şi când umblăm nu urmărim decât binele, încredinţaţi că-1 înfăptuim; când ne oprim, o facem pentru acelaşi motiv, în vederea binelui. Ori nu?
d
468a
266
267
PLATON
POLOS: Da.
SOCRATE: Atunci şi când ucidem, dacă ucidem pe cineva, şi când surghiunim şi când jefuim pe cineva de bani, le facem fi nd încredinţaţi că aşa-i mai bine pentru noi. Ori nu?
POLOS: Fără îndoială.
SOCRATE: Vasăzică în vederea binelui fac cei ce fac toate acestea?
POLOS: Aşa e.
SOCRATE: Bine, dar n-am convenit noi că ori de câte ori săvârşim un lucru în vederea unui scop nu dorim de fapt acel lucru, ci pe acela în vederea căruia îl săvârşim?
POLOS: Foarte bine.
SOCRATE: Atunci dorinţa noastră nu este să omoram, să surghiunim din state, să jefuim de averi, pur şi simplu aşa..., ci dorim să le facem numai dacă acestea sunt folositoare; dacă sunt păgubitoare, nu dorim. Este adevărat că urmărim cele bune, cum zici tu, dar nu le dorim pe cele rele, nici pe cele ce se arată nici bune nici rele. Ori nu? îţi fac impresia că spun adevărul, Polos, sau nu? De ce nu răspunzi?
POLOS: Adevărul.
SOCRATE: Dacă am convenit asupra celor de mai sus, să presupunem că cineva, tiran sau orator, omoară un om, îl izgoneşte din stat sau îl despoaie de averi, încredinţat că aşa-i mai corect pentru dânsul; iată însă că fapta lui s-a întâmplat să fie rea, cu toate că omul a făcut aşa cum a găsit cu cale.
Ori nu?
POLOS: Ba da.
SOCRATE: Bine, dar dacă cele săvcrşite s-au întâmplat să fie rele, putem presupune că aşa a vrut el să le facă? De ce nu răspunzi?
POLOS: Dar eu nu găsesc că atunci a săvârşit lucrul voit.
SOCRATE: Mai spunem că un asemenea om are în statul acela o mare putere, dacă atotputernicia lui
— cum tu însuţi o recunoşti — este ceva bun?
POLOS: Nu mai putem spune.
SOCRATE: Am grăit deci adevărul, când am susţinut că cineva poate săvârşi în stat ceea ce el găseşte de cuviinţă, fără ca pentru asta să se vorbească de marea lui putere, nici de o acţiune pe care a făcut-o fi ndcă asa a vrut s-o facă.
