SOCRATE: Dar ce, copilul şi bătrânul, dacă sunt dezordonaţi şi nedrepţi, ar mai putea fi virtuoşi?

MENON: Nu, desigur.

SOCRATE: Dar dacă sunt înţelepţi şi drepţi? c MENON: Atunci da.

SOCRATE: Prin urmare toţi oameni sunt în acelaşi chip virtuoşi, fi ndcă devin astfel prin aceleaşi însuşiri.

MENON: Probabil.

SOCRATE: Că, desigur, n-ar fi virtuoşi în acelaşi chip, de n-ar fi într-însii aceeaşi virtute.

350

MENON

MENON: Nu, desigur.

SOCRATE: întrucât virtutea este în toate una şi aceeaşi, caută de spune, adu-ţi aminte ce-a zis

Gorgias că este, şi ce zici tu — după dânsul?

Virtutea privită în general. O definiţie a virtuţii

MENON: Ce alta decât puterea de a conduce oameni ? Iată o definiţie, dacă umbli după una atotcuprinzătoare.

SOCRATE: E tocmai după ce umblu. Dar crezi tu, Menon, ca aceeaşi virtute poate însufleţi şi pe copil şi pe sclav... pentru a-i face în stare să poruncească stăpânului lor? Şi găseşti că cel ce conduce mai rămâne sclav?

MENON: Deloc, Socrate.

SOCRATE: Nici nu-i firesc, preabunule. Acum bagă de seamă următoarele: când zici „e în stare să

poruncească", nu-i bine să mai adăugăm „cu dreptate" şi nu „pe nedrept"?

MENON: Este bine, Socrate, că doar dreptatea-i virtute.

SOCRATE: Vorbeşti de virtute, Menon, ori de virtuţi?

MENON: Ce vrei să-nţelegi cu asta?

SOCRATE: Ce-nţeleg şi cu oricare lucru. Luăm, de pildă, rotunjimea, pe care aş putea-o numi o figură, nu însă figura, fi ndcă există şi alte figuri afară de rotunjime.

MENON: Şi-i corect să spui aşa, că şi eu, când vorbesc de dreptate, recunosc că în afară de ea există

şi alte virtuţi.

SOCRATE: Care-s acestea? Spune-mi şi tu aşa cum, de pildă, dacă mi-ai cere, ţi-aş înşira un număr de figuri. Citează-mi deci şi alte virtuţi.

MENON: îndrăzneala, de pildă, mi se pare a fi virtute; apoi cumpătarea, înţelepciunea, generozitatea şi alte multe.

SOCRATE: Iar căzurăm, Menon, în eroarea de adineauri; iar am dat de multe virtuţi, căutând numai una. Decât modul cum am ajuns aici a fost acum altul decât adineauri. Dar virtutea unică, virtutea care trece ca un fir prin toate, n-o putem afla.

MENON: Nu pot pretinde, Socrate, ca în celelalte expuneri ale tale, care-i virtutea unică pe care o ceri acum; aceea care se opune, ca virtute, tuturor celorlalte.

74a

351

PLATON

SOCRATE: Este şi firesc. Dar eu îmi voi da osteneala cât pot să facem totuşi un pas mai departe. îţi dai seama că în toate-i aşa? Dacă unul te-ar întreba — cum ziceam mai înainte — „Ce-i o figură, Menon"? şi i-ai răspunde: „Rotunjimea"; şi dacă el te-ar întreba, ca şi mine: „Rotunjimea-i figura însăşi sau numai una din figuri?" Neîndoios, răspunsul tău ar fi: „Numai una din figuri".

MENON: Desigur.

SOCRATE: Şi n-ai spune asta tocmai fi ndcă există şi alte figuri?

MENON : Da.

SOCRATE: Şi dacă ar adăuga întrebarea: „Ce fel sunt?" i-ai putea răspunde?

MENON: I-aş putea.

SOCRATE: Presupun iarăşi că te-ar întreba în acelaşi fel şi despre culoare: „Ce anume este?"

Răspunzându-i „albul" cel ce te-a întrebat ţi-ar putea întoarce vorba astfel: „Albul este culoarea însăşi, sau numai una din culori?", iar răspunsul tău ar fi: „E numai una", fi ndcă există şi alte culori.

MENON: Aşa e.

SOCRATE: Şi dacă te-ar îndemna să rosteşti şi alte culori, nu i-ai spune şi altele, care nu-s mai puţin culori decât albul?

MENON: Aşa e.

SOCRATE: Şi dacă cineva ar duce mai departe firul gândiri (la fel cu mine acum) şi ar spune: „Noi pururea ajungem la pluralitate, dar mie nu-mi trebuie asta, ci, fi ndcă dai tuturor un singur nume şi susţi că nu-i unul care să nu fie totuşi o figură — chiar când sunt opuse una alteia — spune-mi care-i esenţialul, care-i lucrul ce cuprinde în mod egal suprafaţa rotundă, ca şi pe cea dreaptă, pe care o numeşti figură şi zici că rotundul nu-i întru nimic mai puţin figură ca dreptul?" Ce, nu spui asta?

MENON: Ba da.

SOCRATE: Toate bune, dar afirmând aşa ceva nu-i cum ai zice, de pildă: „Rotundul nu-i întru nimic mai rotund ca dreptul şi dreptul nu-i întru nimic mai drept ca rotundul?"

MENON: Deloc, Socrate!

SOCRATE: Cum, nu spui tu de forma rotundă că-i o figură cum e cea dreaptă şi despre aceasta că-i o figură la fel cu cea dintâi?

MENON: Adevăr grăieşti.

352

MENON

SOCRATE: Atunci ce-i aceea al cărei nume este „figură"? încearcă de-mi spune. Vezi însă daca şi