KALLIKLES: Fără îndoială.
SOCRATE: Şi nu-i tot aşa în ce priveşte de o parte binele şi fericirea, de alta potrivnicele lor: răul şi nenorocirea? Acestea, nu vin şi ele pe rând şi tot astfel dispar?
KALLIKLES: Negreşit.
SOCRATE: Dacă, prin urmare, s-ar întâmpla să găsim unele lucruri pe care omul le pierde şi le are în acelaşi timp, e învederat că acestea nu pot fi niciodată binele şi răul. Suntem înţeleşi? Cercetează cât poţi mai sigur şi răspunde-mi.
KALLIKLES: înţeleşi de minune.
SOCRATE: Foarte bine! Să ne întoarcem la cele susţinute înainte. Ce-ai spus de foame? Că e un lucru plăcut sau nesuferit? Vorbesc de foamea în sine.
KALLIKLES: Nesuferit, cred. Totuşi, faptul că omul mănâncă atunci când îi e foame, este lucru plăcut.
SOCRATE: înţeleg, dar foamea în sine este nesuferită ori nu?
KALLIKLES: Nesuferită, zic.
SOCRATE: Nu se poate spune la fel cu setea?
KALLIKLES: Da, cum de nu?
305
PLATON
SOCRATE: Să-ntreb şi mai departe aşa? Ori ne-am înţeles că lipsa este şi ea ca orice dorinţă, de nesuferit?
KALLIKLES: Ne-am înţeles, poţi să nu mă mai întrebi.
SOCRATE: Bine. Când un om însetat bea, ce zici că este? Altceva sau un lucru plăcut?
KALLIKLES: Plăcut.
SOCRATE: Din ce spui, eu înţeleg că-i ceva supărător să-i fie cuiva sete. e KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Dar „a bea" este împlinirea unei lipse, o plăcere, nu?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Şi faptul că bei nu se poate spune că-i o plăcere?
KALLIKLES: Desigur.
SOCRATE: Cel puţin când bei fi nd însetat!
KALLIKLES: Aşa zic.
SOCRATE: Şi când eşti în suferinţă?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Atunci bagi de seamă unde s-ajunge? Din moment ce zici că un om, fi nd însetat, bea, tu susţi în realitate că el, în vreme ce se găseşte în suferinţă, se şi bucură! Ori nu-i poate adevărat că
acest îndoit rezultat se atinge deodată în una şi aceeaşi parte — fie a corpului, fie a sufletului, dacă
vrei, căci nu-i aici după mine nici o deosebire. Sunt ori nu acestea?
KALLIKLES: Sunt.
SOCRATE: Dar bine, ai spus că nu-i cu putinţă să fie cineva în acelaşi timp şi fericit şi nefericit.
KALLIKLES: Şi-o spun.
SOCRATE: Dar cum rămâne cu recunoaşterea că şi când e în 497a suferinţă omul se poate bucura?
KALLIKLES: Probabil.
SOCRATE: Prin urmare a se bucura nu înseamnă a fi fericit; a se întrista nu este a fi nefericit; plăcerea este deci altceva decât binele.
KALLIKLES: Nu înţeleg nimic, Socrate, din sofismele tale.
SOCRATE: Ba înţelegi, Kal ikles, dar faci pe prostu'. Mergi acum mai departe, haide înainte!
KALLIKLES: Ce, aiurezi?
306
GORGIAS
