SOCRATE: Dar când înaintează inamicul, se întristează numai fricoşii, ori şi viteji ?
KALLIKLES: Si uni si alţi .
308
GORGIAS
SOCRATE: Deopotrivă?
KALLIKLES: Poate mai degrabă fricoşii.
SOCRATE: Dar când duşmani se retrag, nu se bucură mai mult?
KALLIKLES: Tot ce se poate.
SOCRATE: Prin urmare se mâhnesc şi se bucură cam deopotrivă, după spusa ta, şi cei fără de minte şi cei cu minte şi cei fricoşi şi cei îndrăzneţi, dar nu chiar ceva mai mult fricoşii decât cei îndrăzneţi?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Bine, bine: dar cei cu minte şi cei îndrăzneţi nu-s oare buni? Cei fricoşi şi cei lipsiţi de minte nu sunt răi?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Prin urmare aproape în mod egal se bucură şi se întristează cei buni ca şi cei răi?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Prin urmare aproape în mod egal sunt buni şi răi cei buni ca şi cei răi? Sau cei răi sunt ceva mai buni decât cei buni?
KALLIKLES: Pe toţi zei , nu ştiu ce spui!
SOCRATE: Nu şti că ai spus despre cei buni că sunt buni prin prezenţa în ei a celor bune, despre cei răi că sunt răi prin prezenţa celor rele? Că lucrările bune sunt plăcerile, cele rele supărările?
KALLIKLES: Da, am spus.
SOCRATE: Şi nu cumva cei ce se bucură încearcă acest sentiment tocmai fi ndcă au cele bune, plăcerile? De vreme ce se bucură?
KALLIKLES: Cum de nu?
SOCRATE: Prin urmare nu din pricina prezenţei celor bune sunt buni cei care se bucură?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Dar ce? Când este cineva mâhnit nu rezultă tocmai invers, că are pe cele rele; am numit mâhnirea?
KALLIKLES: Le are.
SOCRATE: Şi nu zici că numai prin prezenţa relelor sunt răi cei răi? Ori nu mai spui?
KALLIKLES: Ba da.
SOCRATE: Prin urmare sunt buni cei ce se bucură, răi cei ce se mâhnesc.
KALLIKLES: Negreşit.
309
PLATON
GORGIAS
SOCRATE: Şi, natural, fiecare dintre ei nu-s oare fie buni fie răi într-un grad superior, dacă acele simţiri de bucurie şi de mâhnire sunt mai puternice? în grad inferior, dacă acelea-s mai slabe? Şi nu-s aproape deopotrivă dacă acelea-s aproape egale?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Bine, dar nu spui că se bucură şi se mâhnesc aproape deopotrivă cei cu minte ca şi cei
fără de minte, cei fricoşi ca şi cei îndrăzneţi, sau chiar ceva mai mult încă cei fricoşi?
KALLIKLES: Ba spun.
SOCRATE: Să rezumăm împreună şi să vedem ce iese din tot ce am afirmat amândoi; nu-i rău să
repetăm şi să examinăm chiar de două-trei ori lucrurile frumoase. Spunem că-i bun cel cu minte şi cel 499a îndrăzneţ? Ce zici?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: De cel fără de minte şi de fricos zicem că-s răi?
