302
303
PLATON
c SOCRATE: Să ne-apucăm, atunci, s-o discutăm, considerând-o ca a ta în mod serios?
KALLIKLES: Cu totul serios.
SOCRATE: Fie; fi ndcă aşa găseşti cu cale, lămureşte-mi următoarele: există o preocupare pe care tu o numeşti şti nţă?
KALLIKLES: Există.
SOCRATE: N-ai pomenit cumva adineauri şi de-o anumită cutezanţă, de care ziceai că merge împreună cu şti nţa?
KALLIKLES: Ba da, am pomenit.
SOCRATE: Şi, când ai vorbit de acestea două, n-ai făcut cumva şi o deosebire între cutezanţă şi şti nţă?
KALLIKLES: Ba încă cum!
SOCRATE: Da ce zici: plăcerea şi şti nţa sunt una şi aceeaşi, sau două lucruri deosebite? d KALLIKLES: Negreşit că-s deosebite, preaînţeleptule!
SOCRATE: Dar cutezanţa e altceva decât plăcerea?
KALLIKLES: Ba bine că nu!
SOCRATE: Foarte frumos. Să ne însemnăm în minte acestea; Kal ikles arharneianul a spus că
plăcerea şi binele sunt una şi aceeaşi, iar şti nţa şi cutezanţa se deosebesc şi între ele şi amândouă
împreună faţade bine.
KALLIKLES: Dar Socrate alopekianul nu-i şi dânsul de această părere? Este ori nu?
e SOCRATE: Nu este, şi cred că nici Kal ikles nu va fi, dacă îşi va cerceta conşti ncios cugetul. Spune-mi numai, nu crezi că dispoziţi le sufleteşti ale celor ce se află în propăşire sunt opuse celor ale oamenilor în nenorocire?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Şi dacă dispoziţi le unora faţă de ceilalţi sunt opuse, atunci nu-i o necesitate să se aibă
între sine ca sănătatea faţă de boală; căci nu-i cu putinţă ca un om să fie în acelaşi timp sănătos şi
bolnav, după cum el nu poate scăpa deodată de boală şi sănătate.
KALLIKLES: Cum vine asta?
SOCRATE: Ia de pildă fiecare parte a corpului şi cercetează una, 496a ori pe care o vrei. Pune că un om suferă de ochi, boala pe care o numim oftalmie.
KALLIKLES: Cum să nu?
304
GORGIAS
SOCRATE: Nu-i aşa că el nu se poate numi sănătos în ce priveşte
ochi ?
KALLIKLES: în nici un caz.
SOCRATE: Dar ce zici? Când scapă de oftalmie, se poate spune că tot atunci scapă şi de sănătatea ochilor? Se poate spune că scapă de ambele în acelaşi timp?
KALLIKLES: Deloc.
SOCRATE: Aşa ceva ar fi, cred, un miracol; în tot cazul ceva lipsit de sens.
KALLIKLES: Negreşit.
SOCRATE: Dimpotrivă, eu cred că şi o stare şi cealaltă vin pe rând şi tot astfel dispar.
KALLIKLES: Şi eu zic.
SOCRATE: Dar asta nu se aplică la fel în privinţa puteri şi a slăbiciuni ?
KALLIKLES: Da.
SOCRATE: Nu şi în privinţa iuţeli sau încetineli ?
