Altă denumire a zeiţei Iştar.
75
ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumosmirositoare.
Se afundară în pădure cale de q îndoită leghe, apoi mai merseră două treimi dintr-o îndoită leghe.
Restul coloanei este aproape cu totul distrus.
II
De mult timp îşi ţineau săbiile pregătite, trase din teacă.
Părăsiră urmele; se strecurară în tufişuri, unde rămaseră nemişcaţi. Humbaba nu veni în ziua aceea, nu veni nici a doua zi, nu veni nici a treia zi.
Lipsesc zece rânduri.
Enkidu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spunelui Ghilgameş:
- ''Cum o să dăm noi de urma lui Humbaba ? O, de-aiputea să mai ai un vis şi încă unul, care să destăinuie ceea ce se va-ntâmpla."
76
- "De ţi s-ar arăta şi ţie un vis, Enkidu. Prietene, de-am avea un întreit vis prevestitor."
Dorinţa li se împlineşte curând. Când se lasă noaptea, Ghilgameş are un vis. Din păcate, relatarea visului se afla, probabil, într-o spărtură a cărei lungime n-a putut fi stabilită. Când reîncepe textul, Enkidu, voios, îl lămureşte pe prietenul său că visul îi este prielnic. Şi noaptea se lasă iarăşi.
în această parte, tradiţia ninivită se deosebeşte de aceea care ni s-a păstrat mulţumită unui text de origine hittită.
Această din urmă versiune - mai completă - va putea fi urmărită în cele ce urmează:
Sprijiniţi unul de celălalt, începură să vegheze. Somnul, pe care-l aduce noaptea, îi cuprinse.
La miezul nopţii, somnul îl părăsi pe Ghilgameş, care prinse să-ipovestească lui Enkidu visul: - "Prietene, dacă nu m-ai strigat tu, ce oare să mă fi trezit? Enkidu, prietene, am avut un vis.
M-ai strigat? De ce sunt tulburat?în afară de visul meu dintâi, mi s-a mai arătat un al doilea, în visul acesta, prietene, s-a prăbuşit un munte; m-a răsturnat, mi-a prins picioarele de nu m-am mai pututurni.
Pe lângă el păream nişte gângănii.
O lumină strălucitoare se aşternu pretutindeni. Se ivi un om, cel mai frumos de pe aceste tărâmuri, de o frumuseţe fără
seamăn.
Smulgându-mă de sub munte, îmi dădu să beau apă, ca să-mi liniştesc inima,
77şi mă ridică pe picioare."
El, cel care se născuse în pustiu,
Enkidu, îi spuse prietenului său, tălmăcindu-i visul:- "Prietene, visul tău e prielnic,Eun vis de preţ!
Prietene, muntele pe care l-ai văzut în vis, este Humbaba:
vom pune mâna pe el şi-l vom ucide,şi-i vom arunca stârvul pe câmp!
De-ai putea să vezi în visul cel de mâine ce se va alegede mine!".
După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva;la treizeci de îndoite leghe, poposiră.
Cu faţa la soarele care apunea, săpară o groapă,şi vărsară, pentru Şamaş, apă neîncepută ca libaţie.Apoi Ghilgameş se sui pe munteşi împrăştie făină cernută, ca libaţie:
- "O, munte, spuse el, fă să mi se arate un vis despre
Enkidu, trimite-mi şi pentru el o prevestire."
III
Şi muntele făcu săi se arate un vis despre Enkidu, muntele-i trimise şi pentru el o prevestire. Ploaia încetă, se stârni o adiere; ea îl îmbie pe Enkidu să se culce...; în timp ce el, ca orzul de munte...,
78
Ghilgameş u sprijinea bărbia cu genunchii:
aşa se abătu asupră-i somnul, care se lasă peste oameni.
Dar pe la mijlocul veghii, somnul se curmă dintr-o dată.
El se sculă şi-l întrebă pe prietenul său:
