dă-mi căpăstrul Taurului Ceresc."Când Anu auzi aceste vorbe,îi dădu lui Iştar căpăstrul Taurului,şi Iştar n duse pe pământ.
Când ajunse în ţara Urukului,Taurul prefăcu păşunile în pustiu:
coborî la râu şi din şapte sorbituri secă râul.
89
La suflarea Taurului se deschise o crăpăturăşi o sută de oameni din Uruk căzură înăuntru.La a doua suflare, se mai deschise o crăpăturăşi două sute de oameni din Uruk căzură înăuntru.La cea de a treia suflare, se deschise încă o crăpăturăşi Enkidu căzu în ea.
Dar, sărind pe dată în sus, Enkidu îl înhaţă pe Taurde coarne.
Taurul îl împroşcă cu bale, şi, pe unde-i era coada mai groasă, îşi împrăştiemurdăriile.
Enkidu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş:
- "Prietene, ne fălim cu vitejii fără seamăn, dar mai bine să vedem cum doborâm Taurul!"
- "Prietene, spuse Ghilgameş, am luat seama la felul luide a lupta,şi de ne vom uni puterile, vom izbuti să-l biruim. Vreau să-i smulg inima şis-o dăruiesc lui Şamaş."
- "Eu, spuse Enkidu, îl voi urmări cu înverşunare, îl voi apuca de coadă,şi-l voi ţine strâns cu amândouă mâinile.Atunci tu vei veni în faţa luişi între grumaz şi coarneîl vei izbi cu spada."
Urmărindu-l cu înverşunare, Enkidu ajunse Taurulşi, apucându-l de coadă,îl ţinu strâns cu amândouă mâinile.Atunci Ghilgameş, viteaz şi dibaci,stătu în faţa lui şi, cu spada,
90 îl izbi între grumaz şi coarne.
După ce uciseră Taurul, îi smulseră inimaşi o aşezară dinaintea Soarelui;se îndepărtară şi se închinară dinaintea lui Şamaş,apoi se aşezară, amândoi, ca nişte fraţi.
Iştar, care se urcase pe meterezele
Urukului-celui-împrejmuit, mâhnită, începu sase tânguie:
- "Blestemul să cadă asupra lui Ghilgameşcare m-a batjocorit, omorând Taurul!" Când o auzi Enkidu pe Iştar, smulse umărul Taurului şi i-l aruncă în faţă:
- "Adevăr zic, strigă el, cade te prind,la fel ca şi cu Taurul, cu tine mă voi purta!
Măruntaiele lui, alături de tine le voi atârna!" Iştar adună hierodulelel, pe fiicele plăcerii şi curtezanele; şi pe umărul Taurului se tânguiră.
în timpul acesta Ghilgameş chemă meşterii făurari,pe toţi îi chemă.
Meşteşugarii se minunară de grosimea coarnelor;erau făcute din treizeci de mine de lapislazuli,şi cuprinsul amândurora era de şapte gur-uri2 de oloi,pe care le dărui pentru miruirea zeului Lugalbanda.
Le luă cu el sile atârnă în cămara domnească.
1 - Sclave în serviciul unui templu.
2 - Măsură de capacitate care, în vechime, valora cam 250 litri.
91
Cei doi viteji îşi spălară mâinile în Eufrat, apoi, îmbrăţişaţi, o porniră la drum. Străbăturăm car uliţa cea mare a Urukului; locuitorii Urukului se adunaseră să-iprivească. Slujnicelor palatului, Ghilgameş le spune voios aceste vorbe:
- "Cine-i cel mai frumos dintre bărbaţi, cine-icelmai viteaz dintre toţi vitejii?"
- "Ghilgameş e cel mai frumos dintre bărbaţi, Ghilgameş e cel mai viteaz dintre toţi vitejii!"
(Trei versuri sfărâmate)
Ghilgameş dădu opetrcere în palatul său.
Apoi, pe când bărbaţii dormeau, întinşi în culcuşurile lorde noapte,pe când dormea şi el, lui Enkidu i se arătă un vis. Enkidu se sculă; îşi povesti visul şi-i spuse prietenului său:
92
TABLETA A ŞAPTEA
O dată cu ivirea zorilor, Enkidu îi povesteşte lui Ghilgameş visul ce i s-a arătat peste noapte: se făcea că zeii cei mari ţinuseră sfat şi-i hotărâseră moartea - pesemne drept pedeapsă pentru batjocura adusă zeiţei Iştar. Enkidu va muri aceasta era vrerea zeilor. Un rău care nu iartă l-a şi cuprins- pe' patul de suferinţă o blestemă pe curtezană, punând pe seama ei tot chinul ce-l îndură. Şamaş, care-l aude, îl dojeneşte ammtmdu-i câte l-a învăţat curtezana şi numai de bine Enkidu se pocăieşte şi o binecuvântează. Pe pragul morţii, Enkidu are vedema Infernului. îngrozit, urmărind agonia prietenului său Ghilgameş e cuprins de teama unei morţi lipsite de orice slavă
93
Cea din urmă ispravă eroică a lui Ghilgameş este uciderea Taurului Ceresc. Ea marchează, de altfel, în epopee o cotitură hotărâtoare. Lacomi de măriri şi îmbătaţi de izbânzile lor, cei doi viteji s-au putut crede până atunci destul de puternici pentru a înfrunta voinţa zeilor şi a dispreţui prevestirile viselor; dar soseşte clipa când soarta se cere împlinită. Şi dacă Ghilgameş fiul unei zeiţe, va mai scăpa câtva timp legii de obşte, răzbunarea zeilor îl loveşte pe neaşteptate pe Enkidu. Visul ce abia i s-a arătat îi aduce cumplita dezvăluire a apropiatei pedepse. Primele două coloane ale tabletei ninivite s-au pierdut şi din povestirea visului n-a mai rămas decât întâiul vers, pomenit ca rând de legătură la sfârşitul tabletei de mai înainte:
- "Prietene, de ce ţin sfat zeii cei mari?"
Dar o versiune hittită îngăduie să fie acoperită în parte lacuna textului asirian:
... Atunci se făcu ziuă,
şi Enkidu îi spuse lui Ghilgameş:
