82
83
După moartea lui Humbaba, în desiăşurarea acţiunii se produce dintr-o dată un salt. Zeiţa Iştar se îndrăgosteşte de biruitorul Ghilgameş. înciudată, fiindcă viteazul îi respinge ademenirile, ea îi aruncă pe cei doi prieteni într-o nouă şi cumplită încercare. Despre toate acestea ne vorbeşte a şasea tabletă. Ghilgameş îşi spălă părul mânjit, îşi curaţi legăturile cu care-şi încingea
fruntea, îşipieptenă cu grijă p rul pe spate. Aruncă veşmintele întinate, îmbrăcă altele curate, se înfăşură într-o mantie şi se încinse cu o eşarfă. După ce-şipuse Ghilgameş diadema pe cap, slăvită Iştar luă aminte la frumuseţea lui Ghilgameş. - "Vino, Ghilgameş, spuse ea, să fii iubitul meu, dă-mi, da, dăruie-mi, rodul trupului tău! Vreau să-mi fii soţ; iar eu voi fi femeia ta! Voi pune să ţi se pregătească un car din lapislazuli şi aur: roţile îi vor fi din aur, osiile din electrum', îl voi înhăma cu diavoli ca nişte vijelii, în loc de catâri, în casa noastră vei intra printre miresme de cedru.
Aliajul din trei părţi de aur şi o parte argint, din care se făceau în vechime pocale.
85
în casa noastră, când vei pătrunde,preoţii şi demnitarii îţi vor săruta picioarele,dinaintea ta vor îngenunchea regii, demnitarii şi principii,aducându-ţi bir comorile munţilor şi văilor;caprele tale vor făta câte trei iezi dintr-o dată şi oile talemiei gemeni;
măgăruşii tăi, sub poveri, vor întrece catârii cei iuţi, caii tăi, înhămaţi la car, vor fi aprigi la fugă, şi boul tău, înjugat, n-o să aibă potrivnic!" Ghilgameş, deschizând gura, vorbeşte, şi-i spune slăvitei Iştar:
- "Ce ţi-aş dărui ţie, dacă te-aş lua în căsătorie? îţi lipseşte oloiul pentru trupul tău, sau poate veşminteleîţi lipsesc?
Nu ai merinde şi de-ale gurii? Ai pâinea care se cuvine zeilor, ai băutura care se cuvine regilor.
(Trei versuri sfărâmate)
Dacă te-aş lua de soţie, ştiu ce mă aşteaptă:
nu eşti decât un jăratic care se stinge când vine frigul,o uşă rău închisă, care nu stăvileşte nici vântul, nici gerul,un palat care-şi striveşte războinicii ce-l apără,un elefant care-şi smulge învelişul,eşti păcura care mânjeşte pe omul ce-o duce,burduful care se varsă peste omul ce-l poartă,calcarul care face să se fărâmiţeze zidul de piatră,berbecele de asediu care pustieşte ţara duşmană,încălţarea care răneşte piciorul celui ce-o poartă!
Care-i iubitulpe care l-ai îndrăgit pentru totdeauna?
Care-i păsăruica ce ţi-a fost mult timp pe plac?Vino încoace, să cercetăm împreună soarta iubiţilor tăi;ce stă scris pe tabletă, am văzut scris şi ştiu.
în ce-l priveşte pe Tamuz1, iubitul anilor tăi tineri,an după an, l-ai hărăzit suspinelor veşnice.Ai iubit de asemeni şi păsăruica, cu penele pestriţe;ai lovit-o şi i-ai rupt aripile,de atunci stă prin păduri şi strigă: "Vai, aripile mele!''2 Ai iubit şi leul, nespus de puternic:
ai săpat pentru el şapte şi iară şapte gropi!
Ai iubit şi calul, fălos în luptă:
l-ai sortit apoi şelei, pintenilor şi biciului,l-ai sortit să alerge în galop la nesfârşit 3,l-ai sortit să se adape tulburând apa!şi pe maică-sa, pe Silili, ai hărăzit-o suspinelor veşnice!Ai mai iubit şi un păstor,
care îngrămădea neîncetat pâini sub cenuşă pentru tine
şi-ţi jertfea zilnic iezi:
l-ai lovit şi l-ai prefăcut în lup,acum înşişi argaţii lui îl gonescşi câinii lui îl muşcă!
L-ai iubit şi pe Işullanu, grădinarul tatălui tău,care mereu îţi aducea coşuleţe pline de curmaleşi-ţi făcea zilnic masa strălucitoare;
1 - Zeitate care personifica vegetaţia de primăvară. - De bună seamă un joc de omonime akkadian "kappi".
păsării şi cuvântul
86 87 ai ridicat ochii asupra lui şi te-ai dus la el: - "O, Işullanu al meu, ai spus, vino, să ne bucurăm de vigoarea ta, întinde mâna şi mângâie-mă." Işullanu ţi-a spus:
- "Ce ţi-aiputea dori de la mine?
Maică-mea n-a încărcat cuptorul? Şi eu, oare n-am mâncat? Dacă aş mânca hrana ruşinii şi a blestemelor, aş fî acela care, o dată cu venirea iernii, ar aveaacoperământ de stuf!" Şi tu, auzind de la el aceste vorbe, l-ai lovit şi l-ai prefăcut în păianjen:
l-ai făcut să stea în mijlocul scripetelui cu găleţi pentruscos apa din puţ:
nu poate nici să urce, nici să coboare pe ciutură! Şi cu mine, dacă mă iubeşti, asemeni te vei purta!"
Iştar, auzind aceasta,
Iştar tare se mai mânie. Urcă în ceruri,şi se duse, Iştar, dinaintea luiAnu, tatăl său,şi dinaintea luiAntu, mama sa, vărsă lacrimi:
- "Tată, Ghilgameş m-a acoperit cu ocări, Ghilgameş a ţinut socoteala păcatelor mele, a păcatelor şi a blestemelor mele!"
Anu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune slăvitei Iştar:- "Fără-ndoială că l-ai aţâţat pe regele Ghilgameş,
şi iată, de aceea Ghilgameş a ţinut socoteala păcatelor tale, a păcatelor şi a blestemelor tale." Iştar, deschizând gura, vorbeşte
şi spune lui Anu, tatăl său:
- "Ţaţă, făureşte Taurul Ceresc, care să-l omoarepe Ghilgameş,şi să-l umple de groază până în lăcaşul său. Dacă nu făureşti pentru mine Taurul, voi sfărâma porţile iadului,le voi dărâma uşorii, le voi sparge în bucăţi pragul, voi aduce morţii din groapă pe pământ, şi morţii vor fi atunci mai numeroşi decât viii!" Anu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune slăvitei Iştar:
- "Fiica mea, dacă făuresc Taurul pe care mi-l ceri, vor fi în ţara Urukului şapte ani fără rod. Strâns-ai tu grâne pentru oamenişi pentru vitepus-ai să crească iarba?" Iştar, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune lui Anu, tatăl său:
- "Tată, strâns-am grâne pentru oameni şi pentru vite adunat-am iarbă.Dacă veni-vor şapte ani fără rod,am adunat grâne pentru oamenişi pentru vite am pus să creasc iarbă.
Dar pe Ghilgameş, pe el, vreau să mă răzbun,
