61 i .
şi zeul Lugalbanda > să te ajuteîn tot ce-ţi doreşti!
Cât mai degrabă să ţi se împlinească dorinţele!în râul lui Humbaba la care nădăjduieşti să ajungispală-ţi picioarele.
La popasul de seară, sapă o groapă:
să ai întotdeauna apă curată în burduful tău;în cinstea lui Şamaş să faci libaţie din apă neîncepută,şi nu-l uita nici pe zeul Lugalbanda."
Enkidu, deschizând gura, îi spuse lui Ghilgameş:
- "Porneşte, Ghilgameş, pe drumul pe care vrei să-l înfrunţi. Fii fără teamă; urmează-mă îndeaproape.
Cunosc lăcaşul dihanieişi calea pe care o străbate de obicei Humbaba.Porunceşte plecarea şi trimite-ipe la casele lorpe toţi aceştia!" Ghilgameş, deschizând gura, le spuse Bătrânilor din Uruk:
- "Plec să mă bat cu Humbaba, cel de nebiruit: eu, Ghilgameş, îl voi vedea pe acela despre care se vorbeşte atâta şi căruia i s-a dus faima în toate ţările. Cu Enkidu care va veni cu mine, voi căuta să împlinesc ceea ce am spus,
ş-apoi să mă-ntorc printre voi, cu inima voioasă!"Bătrânii, auzind aceste vorbe,îl îndemnară pe viteaz pe calea cea bună, spunând:
- "Du-te, Ghilgameş, să-ţi fie calea prielnică, zeul tău ocrotitor să te însoţească, facă el ca ochii tăi să vadă ceea ce gura ta a spus, Şamaş să te povăţuiască cât ţi-o fi calea de lungă!"
Aici se opreşte textul din Yale. în versiunea asiriană, pe care o reluăm şi pe care o vom urma de aici înainte, tableta e marcată din loc în loc cu fragmente sfărâmate; cei doi viteji se vor duce să-şi ia rămas bun de la zeiţa Ninsun, mama lui Ghilgameş:
■
1 - Rege zeificat al Urukului, soţul zeiţei Ninsun.
62
Ghilgameş, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune lui Enkidu:
- "Vino, prietene, haide la Egalmah, s-o vedem pe Ninsun, Regina slăvită;
Ninsun, cea înţeleaptă, cea învăţată, cea atotştiutoare, va aşterne sub paşii noştri o cale bine chibzuită." Ţinându-se unul pe altul, mână în mână, Ghilgameş şi Enkidu se duc la Egabnah, s-o vadă pe Ninsun, Regina slăvită; Ghilgameş, luând-o înainte, pătrunde în palat:
- "O, Ninsun, spune el, mă simt destul de puternic ca să duc până la capăt lunga cale către lăcaşul lui Humbaba. Mă voi zvârli într-o luptă despre care nu ştiu nimic, voi pomi într-o călătorie presărată cu primejdii despre care nu ştiu nimic până în ziua când voi ajunge la capăt şi apoi mă voi reîntoarce, 63
până când voi ajunge în Pădurea Cedrilor, până ce-l voi omoiîpe Humbaba, cel de nebiruit, şi voi alunga din ţară tot răul, care nu-i este pe placzeului Şamaş!
Când îl voi fi omorât pe Humbaba, şipădurii-i voi fi doborât cedrii, de sus şi până jos pogoiîva pacea peste ţară. De-am putea să ne întoarcem, nevătămaţi, dinaintea ta!" Vorbele fiului său Ghilgameş, Ninsun le ascultă îndelung, cu bunăvoinţă.
II
Ninsun pătrunse în iatacul ei...
După ce se spălă şi se unse cu uleiuri pe tot trupul,îşi puse veşmintele ce-i veneau bine,îşi încheie pieptarul,se împodobi cu giuvaeruri, îşi puse pe cap diadema;stropi pământul şi pulberea cu apa dintr-un pocal,sui scările, se urcă pe terasă.
Acolo, sus, pe terasă, aprinse tămâie pentru Şamaş,închină o libaţie, şi, cu faţa la Soare, îşi ridică braţele:- "De ce, când mi l-ai dat de fiu pe Ghilgameş,l-ai înzestrat cu o inimă care nu cunoaşte tihna? Iată că l-ai aţâţat acum să cutreiere caleandepărtată spre lăcaşul lui Humbaba: se va azvârli într-o luptă despre care nu ştie nimic, va pomi într-o călătorie presărată cu primejdii desprecare nu ştie nimic,
64
*
până-n ziua când va ajunge la capăt şi apoi se va reîntoarce, până când va ajunge în Pădurea Cedrilor, până ce-l va omorî pe Humbaba, cel de nebiruit, şi va alunga din ţară tot răul, care nu-ţi este pe plac. în timpul zilei, în vreme ce tu cutreieri hotarele cereşti, Aia, Logodnica, să nu se teamă să-ţi amintească de el; pe Ghilgameş dă-lîn grija paznicilor nopţii, când, seara, vei părăsi cerul."
Următoarele două coloane cuprindeau rugămintea lui Ninsun, dar nu au mai rămas decât capete de rând, cu neputinţă de tradus.
IV
Ea stinse tămâia şi spuse un descântec.
Apoi îl chemă pe Enkidu şi-i împărtăşi vrerea sa:- "O, puternice Enkidu, nu te^ fi născut din sânul meu,dar acum te învestesc
ca supus al lui Ghilgameş!'''
Ca şi cum preotesele, curtezanele şi hetairele 2ar fi pus pe grumazul lui Enkidu semnul stăpânirii,ca şi cum preotesele l-ar fi primit cape un copil juruit,şi Fiicele-divine l-ar fi crescut înăuntrul altarului.
- înţelesul celor 6 rânduri care urmează rămâne îndoielnic. Curtezane, care în epoca respectivă, se bucurau de o oarecare preţuire. 65
Vesteşte: - "Da, sunt Enkidu, pe care Ninsun l-a învestit ca supus al lui Ghilgameş!"
Ceea ce urma este sfărâmat. Trainic legaţi unul de altul, cei doi viteji pleacă din Egalmah. La porţile cetăţii, îi găsesc iarăşi pe Bătrâni, care le dau ultimele poveţe:
VI
"Enkidu să-şi ocrotească prietenul, să-şi apere tovarăşul! Să-l aducă el însuşi înapoi lângă miresele lui! Noi, Adunarea, ţi l-am încredinţat pe Regele nostru, când te vei întoarce ni-l vei înapoia pe Regele nostru!"
Ultimele rânduri ale tabletei, foarte îmbucătăţite, sunt aproape cu neputinţă de folosit.
