- "Mănâncăpâinea, Enkidu,este ceea ce-i trebuie vieţii;şi bea bere, căci acestea sunt obiceiurile oamenilor.Enkidu mancă pâinepână se satură;iar bere,
de şapte ori cuprinsul unui urcior bău.
Se simţi potolit, trupul i se destinse:
de mulţumirea inimiichipul i se lumină.îşi spălă cu apătrupul pe care nicicând nu-l îngrijise,şi după ce se unse cu tot felul de oloiuri,
semăna în sfârşit a om;îşi puse pe el îmbrăcăminte,şiiată-l asemeni unui tânăr mire!Apucă armele
şi plecă să se bată cu leii,iar păstorii se odihniră peste noapte.Pe lupi îi măcelări,prinse leii,şi astfel bătrânii păstori dormiră liniştiţi -
Enkidu era păzitorul lor,care stătea de veghe,şi-i apăra pe toţi!
45
O lacună de aproape paisprezece rânduri. Povestirea şi reia firul cu începutul unei alte întâmplări, de-a lungul căreia Enkidu află de la un om pe care-l întâlneşte cât de greu apasă asupra Cetăţii Urukului tirania lui Ghilgameş.
........
IV <*■>
Ridicându-şi privirea, Enkidu zări un bărbat. Grăi către curtezană:
- "Fiică a plăcerii, cheamă omul acela să se apropie, ca să-mi spună de ce a venit aici;vreau să-l aud vorbind!" Curtezana chemă bărbatul. Când veni la el, Enkidu îi vorbi:
- "Omule, încotro te grăbeşti?
Ce călătorie-ipricina ostenelii tale?" Bărbatul deschise gura şi îi spuse lui Enkidu:- "Am să te duc până la casa nunţii, şi vei vedea că în UrukGhilgameş are acum dreptul s-o ia înaintea logodnicilor.Asupra locuitorilor îngrămădeşte corvezi;îndestularea cu merinde a oraşului cade în grija femeilorvesele.
Pentru ca regele Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă să aibă de unde alege,oamenii sunt prinşi în mreji! Pentru ca Ghilgameş,regele Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă, să aibă de unde alege, oamenii sunt prinşi în mreji! Femeilor hărăzite să fie soţii el cel dintâi le ia fecioria: doar după aceea vine la rând mirele! Aşa s-a hotărât prin voinţa zeilor: de cândi s-a tăiat buricul, aşa i-a fost hărăzit!" Auzind aceste vorbe, chipul lui Enkidu păli.
O lacună de vreo zece versuri. Enkidu, mânios de cele auzite, arde de nerăbdare să ajungă o dată la Uruk şi să-l înveţe minte pe Ghilgameş: Enkidu merge înainte, şi curtezana în urma lui.
Când pătrunse în Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă,mulţimea se adună în jurul lui.Când se opri pe uliţa
Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă,oamenii care se îmbulziserăîncepură să spună:
Al
- "La statură seamănă cu Ghilgameş! Mijlocu-i mai subţire, dar oasele-i sunt mai mari. Acolo unde s-a născut, voinicul s-a hrănit cu ierburile primăverii şi-a supt întotdeauna laptele animalelor!" Jertfele se ţin lanţ în Uruk. Tinerii se purifică.
- "Un pocal stă pregătit pentru omul al cărui chip e fără cusur. Pentru Ghilgameş, asemeni unui zeu, tot ce-i trebuie este pregătit. Zeiţei Iştar patul i s-a aşternut, pentru ca în noaptea aceasta Ghilgameş
cu ea să se-ntâlnească."Dar când sosi,
Enkidu seproţăpiîn uliţă
şi-i tăie calealui Ghilgameş către casa nunţii.
VI
Ghilgameş îşi măsură duşmanul;
48 fiindcă se născuse în pustiu
Enkidu strălucea de putere bărbătească.Se avântă şi ieşiîn întâmpinare.
Amândoi se înfruntară în marea piaţă.Enkidu se aşeză în uşă
şi cu piciorulîl împiedică pe Ghilgameş să intre.Se încăierară şi, ca taurii,se opinteau.
Dărâmară uşorul uşii,şi zidul se clătină!Ghilgameş şi Enkiduse încăierară şi,ca taurii, se opinteau.Dărâmară uşorul uşii,zidul se clătină!
Când Ghilgameş îndoi genunchiul,cu piciorul înfipt în pământ t,
mânia i se potohşi îi dădu drumul.Când îi dădu drumul,Enkidu, vorbindu-i,îi spuse lui Ghilgameş:
- "Cu adevărat, cape o fiinţă fără seamănte-a adus pe lume maică-ta,
junca din ţarc,
1 - E vorba, probabil, de atitudinea învingătorului care-şi ridică de la pământ potrivnicul.
zeiţa Ninsun.
Pe bună dreptate îi întrecipe toţi soţii; şi cu adevărat ţie ţi-a hărăzit Enlil să domneşti asupra popoarelor!"
Aici sfârşea tableta a doua a vechii versiuni. Cea a versiunii ninivite merge mai departe; totuşi nu poate fi folosită din pricina a numeroase lacune. Cea de a treia tabletă veche (tableta din Yale) ar fi putut umple aceste lacune, dar primele două coloane sunt sfărâmate şi cu neputinţă de folosit. Se poate ghici însă din ce a mai rămas că Ghilgameş l-a dus pe noul său prieten la mama sa, zeiţa Ninsun, şi i-a lăudat vitejia. De bună seamă, Ninsun le-a prezis strălucitele fapte pe care aveau să le săvârşească împreună. Pe când Ghilgameş se bucură auzind acestea, Enkidu, care ştie cât îl ţin puterile, cade pradă unei descurajări trecătoare:
