- "Cum vom putea noi oare să mergem până la Pădurea Cedrilor? Ocrotitorul ei este zeul
Wer;e cumplit şi nu doarme niciodată. Zeul Wer e cel care l-a ales pe Humbaba. Adadi-a dăruit glasul de tunet, şi el îl ocroteşte.
IV
/
Ca să vegheze la păstrarea Pădurii Cedrilor,
Enlili-a încredinţat cele şapte Furii!"Ghilgameş, deschizând gura,îi spuse lui Enkidu:
- "Cine poate oare, prietene, să ajungă până la Cer? Doar zeii singuri şi soarele domnesc acolo-n veşnicie, dar zilele muritorilot rămân numărate!
Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vântului!
Ţie, încă de pe acum, ţi-e frică de moarte:ce s-a ales oare din puterea vitejiei tale?Ţi-o voi lua-o înainte,
să-mi strigi doar: "Dă-i înainte, nu-ţi fie teamă!"Dacă trebuie să pier, să ştiu cel puţin cămi-am statornicitfaima;
"Ghilgameş s-a bătut cu nebiruitul Humbaba" se va spune, atâta timp cât se va naşte un urmaş în casa mea...
(mai multe versuri sfărâmate)
Vorbindu-mi astfel, mi-ai mâhnit inima:şi totuşi n-o să mă las şi-o să mă apuc
să tai cedrii,şi-n felul acesta îmi voi statornici o faimă veşnică.Chiar acum vreau să merg, prietene, la fierarsă făurească armele în faţa noastră."
52 53
Pe dată, se duseră la fierar.
Stăpânii meşteşugului, adunându-se, se sfătuiră.Tur ară securi uriaşe,
turnară topoare, de câte trei talanţi' fiecare,
turnară spade uriaşe,cu tăişul de doi talanţi fiecare,măciulia plăselei lor, de treizeci de mint 2 fiecare,teaca de la spade, de treizeci ctemine de aur fiecare.
Ghilgameş şi Enkidu duc fiecare câte zece talanţi.La marea poartă a Urukului, cea cu înşeptit zăvor,auzindu-i, oamenii se adunară,plini de bucurie, pe uliţa Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă,Văzându-i că se bucură, Ghilgameş,pe uliţa Urukului-celui-cu-Marea-Piaţă,unde se adunaseră dinaintea lui,cam aşa le vorbeşteoamenilor din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă:
- "împotriva lui Humbaba, cel de nebiruit, vreau să mă duc, eu, Ghilgameş, vreau să-l văd pe acela despre care se vorbeşte atâta, şi căruia i s-a dus faima în toate ţările. Vreau să-l lovesc în Pădurea Cedrilor.
1 - Talantul, măsură de greutate, valora ceva mai mult de 30 kg.
2 - Mina, submultiplu al talantului, valora 0,505 kg.
54
Vreau ca oamenii să aflecât de puternic e un vlăstar al Urukului!Mă voi apuca să tai cedrii,
şi-mi voi statornici o faimă veşnică!"Bătrânii din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţăîi răspunseră lui Ghilgameş:
- "Eşti un copil, Ghilgameş, şi te laşi mânat de înflăcărare! Nu cunoşti nimic din cele ce teaşteaptă.
Am auzit spunându-se căHumbaba are o înfăţişare ciudată:cine e acel care ar putea să-i înfrunte puterea armelor?
Pădurea se întinde pe zece mii de îndoite leghe:cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adâncurile ei?Strigătele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului,gura lui e însuşi Focul, răsuflarea-i, moarte!
De ce te încumeţi la asemenea faptă?
Nu-i deloc prielnic pentru luptă lăcaşul lui Humbaba !"Ghilgameş, auzind sfaturile Bătrânilor,începu să râdă şi spuse privindu-şiprietenul:
- "Acum, prietene, ar trebui să răspund aşa: "Mi-e frică de Humbaba, am să rămân aici!" Ei bine, nu! mă voi duce spre Pădurea Cedrilor să-l înfrunt pe Humbaba, cel de nebiruit!"
O lacună de şapte versuri; văzând că nu pot învinge îndărătnicia viteazului, Bătrânii Cetăţii sfârşesc prin a-l binecuvânta, încredinţându-l îndurării zeilor:
"Zeul tău să te însoţească,
să vegheze să-ţi împlineşti călătoria teafăr,şi să te aducă apoi îndărăt până la Cheiul Urukului!"
55 îngenunghind, Ghilgameş îşi ridică mâna către Soare':
- "Cu toate că vorbele lor sunt de rău augur,eu plec, Şamaş; îmi ridic mâinile către tine:
de-aş putea să scap cu viaţă acolo;ajută-mă să mă întorc teafăr pe Cheiul Urukului:
întinde asupra mea umbra-ţi ocrotitoare!"Ghilgameş îşi chemă prietenul
ca împreună cu el să cumpănească prevestirea, .......................................................................................
Sfârşitul coloanei este sfărâmat. Se pare însă că răspunsul zeului l-a dezamăgit, căci viteazul se întristează; totuşi nu renunţă la planul său:
i.
/' le puseră în mână. El apucă securea, spada, teaca, şi arcul anzanitl şi îşi petrecu spada la cingătoare.
Pe uliţă o porniră la drum.
Oamenii se înghesuie în jurul lui Ghilgameş:
- "Şi-acum, când te vei reîntoarce în oraş?"
VI
Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgameş: - "E, fără putinţă de-ndoială, o călătorie pe care n-am maifăcut-o niciodată, şi totul mi-e necunoscut pe calea ce-o am de străbătut, o,zeul meu!
Dar dacă mă voi întoarce teafăr, te voi adora, cu inima plină de bucurie, şi-ntors acasă îţi voi cânta osanale, şi te voi înălţa pe tronuri!" Ise aduseră cele de trebuinţă. Securile şi spadele uriaşe, şi arcul şi tolba cu săgeţi
1 - Gest de rugăciune; semnificaţia este "îşi înalţă ruga".
