TABLETA INTAI
Poetul începe prin a ne spune că vrea să cânte un viteaz fără pereche, pe acel care a ridicat meterezele Urukului - pe Ghilgameş, regele Urukului. Dar el este o povară pentru supuşii săi, care se roagă zeilor să-i scape de el. Zeul Anu îi cere zeiţei Aruru să plăsmuiască un alt Ghilgameş, un tovarăş pe măsura lui cu care să-şi împartă timpul şi gândurile. Şi atunci zeiţa
Aruru îl făureşte din lut pe Enkidu, omul sălbatic care trăieşte şi se hrăneşte laolaltă cu fiarele.
Dar el se învrăjbeşte cu oamenii, fiindcă-şi apără fiarele şi le scapă de capcanele vânătorilor.
Şi iată că unul dintre aceşti vânători se plânge mai întâi unui bătrân şi apoi chiar lui Ghilgameş. Amândoi îl sfătuiesc să ia cu el o curtezană - o fiică a plăcerii din Uruk - şi s-o ducă în pustiu; va fi destul ca Enkidu s-o vadă şi, îndrăgostit de ea, îşi va părăsi fiarele şi viaţa rătăcitoare. Zis şi făcut. Vânătorul şi curtezana îl pândesc pe Enkidu la fântână şi totul se întâmplă întocmai cum îi spusese bătrânul şi Ghilgameş. Curtezana nu se mulţumeşte numai cu izbânda farmecelor ei; acum - când fiarele fug din calea lui Enkidu, cu totul umanizat - ea îi cere să meargă în cetatea Urukului şi să-l cunoască pe rege.
Enkidu se învoieşte şi curtezana îi spune atunci că Ghilgameş îl aşteaptă: sosirea i-a fost vestită prin două vise pe care i le-a tălmăcit mama sa, divina Ninsun. Şi cel dintâi vis - în care cădea o piatră din cer şi se prăvălea asupra lui, grea de abia putea s-o urnească - şi cel de-al doilea - în care cădea o secure -vorbeau, după spusele lui Ninsun, despre Enkidu cel care va lega prieteşug cu Ghilgameş.
23
Cunoaştem ceea ce este mai de seamă din Epopeea lui Ghilgameş datorită unei serii de tablete găsite în biblioteca lui Assurbanipal (secolul al Vll-lea). Tabletele alcătuiesc versiunea neoasiriană sau ninivită a epopeii, întreaga operă ar fi trebuit să aibă aproape 3.600 de versuri; dar parte din documente s-au sfărâmat, parte au pierit, aşa că astăzi nu mai există decât ceva mai mult de jumătate din ea. Pentru a împlini lacunele, s-a recurs la trei tablete mult mai vechi, singurele rămăşiţe ale unei versiuni babiloniene datând din primele secole ale celui de al II-lea mileniu. Un număr de fragmente hittite au îngăduit, de asemenea, întregirea altor câtorva pasaje sfărâmate.
Cel care a văzut total până la marginea lumii,cel care a ştiut totul şi a cunoscut totul,
Ghilgameş, a pătruns totodată şi taina tuturor lucrurilorEl s-a împărtăşit din toată înţelepciunea lumii;a văzut ceea ce era tăinuit şi a cunoscut ceea ce a rămasascuns oamenilor.
A dat în vileag vremile dinaintea Potopului. A trudit şi a suferit străbătând Drumul cel Lung. A săpat pe o stelă toate frământările sale.
25
El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul
Urukului-celui-împrejmuit şi sfânta piaţă a sacrului Eanna'. Priveşte zidul de dinafară a cărui cornişă pare de aramă; cată spre zidul de dinăuntru care-i fără pereche pe lume, treci peste pragul său, adus de pe meleaguri îndepărtate, apropie-te de Eanna, lăcaşul zeiţei Iştar
2, şi află că nimic asemuitor nu va putea dura vreun rege
al viitorimii, sau vreo altă fiinţă omenească. Suie-tepe meterezele Urukului şi cutreieră-le în lung şi-n lat: preţuieşte-le temeliile, cercetează-le cu de-amănuntulzidăria din cărămizivezi dacă zidăria nu este toată din cărămidă arsă, şi dacă temelia nu le-a fost pusă de către cei şapte înţelepţi?
O spărtură întrerupe prologul. Şi textul, întregit cu un fragment hittit, îşi reia firul în clipa în care poetul ni-l zugrăveşte pe Ghilgameş, legendarul rege al Urukului:
Când a fost creat Ghilgameş,
Enlil3 cel Viteaz l-a înzestrat cu o înfăţişare desăvârşită;
cerescul Şamaş * i-a dăruit frumuseţea;Adadsi-a hărăzit să fie fără seamăn de viteaz;
1 - Marele templu din Uruk.
2 - Zeiţa dragostei şi a războiului.
3 - Zeul pământului şi al văzduhului.
4 - Zeul soarelui şi al dreptăţii.
5 - Zeul furtunilor.
26
toţi zeii cei mari l-au desăvârşit pe Ghilgameş: statura lui era de unsprezece coţi, iar lărgimea pieptuluinouă palme avea.
II
~Două treimi din el sunt divine şi o treime omenească. Forma trupului îi dezvăluie firea: mama sa, Ninsun >, l-a înzestrat cu o îndoită parte divină.
El ţine în mâinile sale întreaga putere a Urukului.
Este asemeni unui taur, umbletul îi e semeţ.
Izbitura armelor sale nu are potrivnic.
Tovarăşii săi sunt siliţi să se scoale în sunetul tobei.
Bărbaţii din Uruk se-n furie în casele lor:
- "Ghilgameş, spun ei, nu se îndură sălaşe nici un fiupărintelui său;zi şi noapte se dezlănţuie asuprirea lui! El, Ghilgameş, păstorul Urukului-celui-împrejmuit, el, păstorul oamenilor săi, îi chinuie fără-ncetare; Ghilgameş nu lasă pe nimeni să se bucure de femeia
pe care o iubeşte, fie ea fiică de războinic, sau nevasta oricăruia dintre noi!"
Tot auzindu-le plângerile, 1 - Soţia zeului Lugalbanda.
27
zeii cerului veniră să le împărtăşească Stăpânului'din Uruk:
- "Tu le-ai făurit un taur aprig şi zvăpăiat! izbitura armelor sale nu are potrivnic;tovarăşii săi sunt siliţi să se scoale în sunetul tobei; Ghilgameş nu se îndură sălaşe nici un fiu părintelui său; zi şi noapte se dezlănţuie asuprirea lui; el, care este totuşi păstorul Urukuluicelui-împrejmuit, el, care este totuşi păstorul oamenilor săi, îi chinuiefără-ncetare.
Eputernic, plin de faimă, atotştiutor, dar el, Ghilgameş, nu lasă pe nimeni să se bucurede femeia pe care o iubeşte, Re ea fiică de războinic, sau nevasta oricăruia dintre ei!"Când auzi Anu plângerile lor reînnoite, fu chemată Aruru 2, marea zeiţă: - "Fiindcă tu, Aruru, l-ai făurit pe Ghilgameş, dă viaţă acum unui alt Ghilgameş; pentru ca inima lui plină de foc să se măsoare cu o alta de asemenea plină de foc; să se-mpotrivească unul altuia, să-şi măsoare puterile,
şi Cetatea Urukului să-şi găsească în sfârşit liniştea!"
Când auzi Aruru aceste vorbe, pe dată zămisli în inimă ceea ce-iporuncea Anu. i Aruru îşi spălă mâinile, frământă lutul, scuipă peste el:
şi aşa îl lauri, acolo în pustiu, pe Enkidu, războinicul, făptură a liniştii de noapte, împletitură de puteri înnodatede Ninurta'.
Acoperit cu păr îi este trupul, cu belşug de părea o femeie. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. Şi nu ştie ce sunt oamenii, nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veşminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan 2. Paşte iarbă laolaltă cu gazelele, cu turma de fiare sălbatice se-mbulzeşte la adăpătoare, inima-i dă ghes să stea printre dobitoacele apelor.Dar ce să vezi: un vânător, din cei care întind capcane, se-ntâlni, la marginea adăpătoarei, faţă-n faţă cu el. în ziua aceea, a doua zi şi a treia zi, se-ntâlni, la marginea adăpătoarei, faţă-n faţă cu el. Numai ce-l văzu vânătorul, şi chipul i se-mpietride groază.
Când se-ntoarse acasă cu turma, rămase încremenit şi tăcut; teama îi chinuia măruntaiele,şi faţa îi era asemeni cu aceea a unui călător ce-a cutreieratdepărtările.
1 - ZeuLAnu^ stăpân al cerului, ocrotitor divin al Cetăţii Urukului.
2 - "Aceea-care-dâruie-sămânţă", zeiţa zămislirii.
1 - Zeul războiului
2 - Zeul turmelor şi al vegetaţiei
