VI

este o fiinţă puternică, un tovarăş care-şi ocroteşteprietenul,este cel mai puternic din ţară, e tăria însăşi; forţa sa e asemeni unui bolovan căzut de pe boltă. Iar faptul că l-ai acoperit cu mângâieri cape o nevastă înseamnă că nu te va părăsi niciodată. Acesta este tâlcul visului tău!" A doua oară, Ghilgameş o întrebă pe mama sa: - "Mamă, am avut un al doilea vis: se făcea că în Uruk zăcea o secure, lângă care se adunaselumea.

36

Tot Urukul era lângă ea,oamenii stăteau strânşi roată în jurul ei,mulţimea se înghesuia s-o vadă.Am aşezat-o la picioarele tale

şi, ca pe o nevastă, cu mângâieri am acoperit-oca să mi-o faci deopotrivă."

Mama lui Ghilgameş, înţeleaptă şi atotştiutoare,îi spune fiului său, milostiva Ninsun, cea înţeleaptă şi atotştiutoare,îi spune lui Ghilgameş:

- "Securea pe care ai văzut-o e un bărbat, îl vei îndrăgi şi, ca pe o femeie,

cu mângâieri îl vei acoperi. Şi eu ţi-l voi face deopotrivă! Va veni aici, am spus-o, un tovarăş puternic,

gata să-şi mântuie prietenul în ţară, el, plin de putere, e întruchiparea însăşi a tăriei!"Ghilgameş îi spune mamei sale:

- "înseamnă, deci, că din porunca lui Enlil,veni-va un sfetnic,pentru ca să-mi fie prieten şi sfat să-mi dea şi eu, la rându-mi, să-i fiu prieten şi sfat să-i dau!" Tâlcul visului său astfel l-a aflat.Şi astfel curtezana îi povesti lui Enkiduvisele lui Ghilgameş, pe când se aflau amândoi lângă adăpătoare.

37

TABLETA A DOUA

în care îl aflăm pe Enkidu la picioarele curtezanei. Ea îl învaţă să nu mai doarmă pe jos, să mănânce şi să bea la fel cu toţi oamenii. Enkidu îi urmează sfatul şi se simte bine. O pornesc apoi spre Uruk şi pe drum întâlnesc un plugar, care le vorbeşte despre truda omului silit să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii. Enkidu e tulburat de povestirea auzită. O dată ajuns în Uruk e înconjurat de uimirea tuturor. Se pare că din pricina curtezanei se încaieră cu Ghilgameş, chiar în clipa în care îl întâlneşte. Cu toată puterea lui, Enkidu e înfrânt, dar el se minunează de vitejia lui Ghilgameş şi din ziua aceea se leagă prietenia lor. Ghilgameş îi împărtăşeşte lui Enkidu nerăbdarea lui de a săvârşi o faptă măreaţă: vrea să se măsoare cu Humbaba, stăpânul Pădurii Cedrilor, şi Enkidu va merge cu el. Meşterii făurari ai Urukului le gătesc armele pentru luptă şi Bătrânii Cetăţii îi sfătuiesc să ia aminte la cumplita putere a duşmanului împotriva căruia pornesc. Ghilgameş nu se înspăimântă şi pleacă, în ciuda prevestirilor rele ale zeilor.

39

Din acest al doilea Cânt n-au mai rămas - în versiunea asiriană urmărită până aici - decât fragmente neînsemnate.

Cunoaştem cuprinsul său aproape în întregime prin două tablete babiloniene, mai vechi, din epoca lui Hamurabi. Numai că, în acele vremi îndepărtate, împărţirile poemului erau deosebite de cele pe care aveau să şi le însuşească scribii de mai târziu. Cântul al doilea începea pe atunci cu povestirea viselor lui Ghilgameş. Şi totuşi, din pricina lipsurilor prea mari ale versiunii asiriene, s-a recurs la varianta babiloniană, de veche tradiţie - mult deosebită de cealaltă, atât din punctul de vedere al concepţiei, cât şi al redactării şi al prozodiei. Sunt astfel redate întâmplări pe care le mai cunoaştem, dar înlănţuirea lor se deosebeşte şi explicarea psihologică a umanizării lui Enkidu apare într-o lumină nouă.

Ghilgameş se ridică din patul său pentru a-şi povesti visul,i-l spune mamei sale: - "Mamă, în noaptea asta, cuprins de înflăcărare,nu-mi găseam astâmpăr în mijlocul tovarăşilor mei; şi pe când răsăreau stelele pe cer, căzu lângă mine un bolovan din înălţimi. Am vrut să-l ridic, era prea greu pentru mine, am vrut săl clintesc din loc, dar nu l-am putut urni.

4i

Tot Urukul s-a adunat în jurul lui,tinerii îl sărutau.

Cum mă străduiam din toate puterile,începură să m-ajute;şi când în sfârşit l-am ridicat, ţi l-am adus ţie."Mama lui Ghilgameş, atotştiutoarea,îi spuse lui Ghilgameş:

- "Fără-ndoială, Ghilgameş, cineva asemuitor ţie s-a născut în pustiu;locurile sălbatice l-au văzut crescând.

Când îl vei vedea, şi tu te vei bucura:tinerii îi vor săruta picioarele.Iar tu îl vei îmbrăţişa, îl vei mângâia,şi-l vei aduce la mine."

Pe când dormea iarăşi, avu al doilea visşi-l povesti iarăşi mamei sale:

- "Mamă, am avut al doilea vis: parcă se făcea cape uliţadin Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă,zăcea la pământ o secure,şi înjur se adunase lumea.

Era într-adevăr o secure, dar ciudată la înfăţişare,şi ce e mai ciudat, cum am văzut-o, m-am bucurat.Iată că o iubesc, şi cape o nevastă,cu mângâieri o acopăr.O ridic şi o aşezalături de mine."

Mama lui Ghilgameş, atotştiutoarea,îi spuse lui Ghilgameş:

- "Securea pe care ai văzut-o este un bărbat:

42şi dacă l-ai acoperit cu mângâieri,

II e pentru ca eu săţi-lfac deopotrivă." Ghilgameş tâlcul visului său astfel l-a aflat.

Enkidu stătea în faţa curtezanei, amândoi erau singuri lângă adăpătoare. Enkidu îşi uitase de locurile unde se născuse; şase zile şi şapte nopţi o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii.Curtezana deschise gura,şi îi vorbi lui Enkidu:

- "Numămaisaturprivindu-te, o, Enkidu, estica un zeu!De ce rătăceşti cu fiareleprin pustiu?

Vino, haide să te ducîn Urukul-cel-cu-Marea-Piaţă,spre templul sfânt, lăcaş al zeului Anu.O, Enkidu, ridică-te, să te duc spre Eanna,lăcaş al zeului Anu,acolo unde sălăşluieşte Ghilgameş, neîntrecut în vitejie. Şi tu, care eşti cu totul asemeni lui, îl vei îndrăgi cape tine însuţi. Vino, ridică-te de jos, căci pământu-i culcuşulpăstorului!"

43

\

El îi auzi vorbele, înţelese ce-i spunea;cuvântul femeiiîi pătrunse până-n adâncul inimii.Ea îşi scoase veşminteleşi îl acoperi cu unul din ele,în celălalt veşmântpe sine se înfăşură.Ţinându-l de mână,ca pe un copil îl călăuzi,spre o colibă de păstori,unde era un ţarc de vite.în jurul lui se adunară-n ceată zgomotoasă păstorii.Enkidu, care se născuse în pustiu,păştea iarba cu gazelele,bea din adăpătoare cu turma de fiare sălbatice,

laolaltă cu ele îşi potolea setea;

III

obişnuia să sugălaptele animalelor.I se aduse dinainte hrană;o privi nedumeritşi o cercetă!El, Enkidu, nu ştiacă pâinea se mănâncă;nu învăţase obiceiulde a bea bere.

44

Curtezana deschise guraşi îi spuse lui Enkidu:

- "Mănâncăpâinea, Enkidu,este ceea ce-i trebuie vieţii;şi bea bere, căci acestea sunt obiceiurile oamenilor.Enkidu mancă pâinepână se satură;iar bere,

de şapte ori cuprinsul unui urcior bău.

Se simţi potolit, trupul i se destinse:

de mulţumirea inimiichipul i se lumină.îşi spălă cu apătrupul pe care nicicând nu-l îngrijise,şi după ce se unse cu tot felul de oloiuri,

semăna în sfârşit a om;îşi puse pe el îmbrăcăminte,şiiată-l asemeni unui tânăr mire!Apucă armele

şi plecă să se bată cu leii,iar păstorii se odihniră peste noapte.Pe lupi îi măcelări,prinse leii,şi astfel bătrânii păstori dormiră liniştiţi -

Enkidu era păzitorul lor,care stătea de veghe,şi-i apăra pe toţi!

45

O lacună de aproape paisprezece rânduri. Povestirea şi reia firul cu începutul unei alte întâmplări, de-a lungul căreia Enkidu află de la un om pe care-l întâlneşte cât de greu apasă asupra Cetăţii Urukului tirania lui Ghilgameş.

........