66

TABLETA A PATRA

Aici îi întâlnim pe cei doi viteji la porţile Pădurii Cedrilor. O dată ajunşi, ei se sfătuiesc cum să biruie greutăţile luptei. Ghilgameş îl îmbărbătează pe Enkidu, căruia a început să-i fie frică. 67

_■

Tableta aceasta e foarte sfărâmată. Au rămas doar câteva fragmente răzleţite, adesea greu de localizat. Din primele două coloane - care trebuiau să povestească păţaniile călătoriei spre Pădurea Cedrilor - mai dăinuie numai scurta bucată care urmează şi pe care unii autori socotesc că-i mai bine aşeze în cuprinsul celei de a şasea tablete: s-o

După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva; După alte treizeci de îndoite leghe, poposiră. De-a lungul zilei făcuseră cincizeci de îndoite leghe. Şi toată calea, ce se străbate de obicei într-o lunăei o mântuiră a treia zi.

Cu faţa la soarele care apunea, săpară o groapăşijumătate, trebuTe i ,tv "! we să-l _mvmgă.

i Stă de ^ Ghilgame§ k luptă.

un paznic pe

69

- "Aminteşte-ţi, Ghilgameş, de cele ce-ai spus la Uruk. Ridică-te şipregăteşte-te să lupţi, tu, Ghilgameş, vlăstar al Urukului!"

Ghilgameş luă aminte la îndemnul prietenului său:

- "Grăbeşte-te! Nu-l lăsa să se îndepărteze, să se afunde-n inima pădurii şi să ne scape! îşi va pune şapte rânduri de zale:

una a şi îmbrăcat-o, îi mai rămân şase depus. Nu şovăi!"

Ca nişte tauri furioşi, se aruncă asupra lui;o singură dată strigă, îngrozit,paznicul pădurilor strigă şi cere ajutor,îl cheamă pe Humbaba, ca un copil pe părintele său.

O nouă spărtură. După moartea paznicului, Enkidu deschide porţile pădurii, al cărei prag muritorii sunt opriţi de zei să-l treacă. El simte, fără să-şi dea seama bine de ce, o tainică nelinişte:

VI

ş, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune

lui Enkidu: - "Haide, prietene, doarn-o să ne purtăm ca nişte bieţinevolnici! Am străbătut rând pe rând toţi munţii;ţinta călătoriei se află în faţa noastră! Mai bine să mor decât să dăm îndărăt acuma! Prietene, ştii ce înseamnă bătălia, eşti călit în luptă: atinge-mi veşmântul şi nu-ţi va mai fi teamă de moarte. Haide, încrede-te în mine, fii mâna mea dreaptă!Ducă-se moleşeala braţului tăuşi risipească-se slăbiciunea genunchilor tăi!

Prietene, fii iar stăpân pe tine, şi-mpreună să ne afundămîn inima pădurii!

fnimii tale să nu-i mai pese decât de luptă, uită de moarte şi nu-ţi va mai fi teamă! Omul puternic, gata de luptaşi ager la minte, care se repede primul, scapă el însuşi dacă-şi apărătovarăşul.

Şi chiar dacă sunt învinşi, ei dobândesc faima!" Amândoi ajunseră înaintea muntelui în verzii! Glasurile le tăcură. Ei înşişi se opriră.

Enkidu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spune lui Ghilgameş:

- "Să nu ne afundăm până în inima pădurii.

Numai ce i-am desferecat porţile, şi braţul mi s-a şi moleşit"

70

71

_■

TABLETA A CI NC EA

După ce sunt descrise minunăţiile pădurii, eroii noştri se roagă să li se arate în vis ce se va întâmpla cu ei pe meleagurile lui Humbaba.

Ghilgameş îşi povesteşte visele; apoi, la porunca lui Şamaş, începe lupta cu Humbaba. Toate puterile cerului şi ale pământului dezlănţuite îi vin în ajutor. După biruinţă, Enkidu îl îndeamnă pe Ghilgameş să fie fără cruţare.

împreună, îi taie capul lui Humbaba, îl aduc la Uruk şi-l trag în ţeapă dinaintea marii porţi a Cetăţii.

73

Tableta aceasta, din nefericire tot atât de sfărâmată ca şi cea de mai înainte, alcătuia una din culmile dramatice ale poemului: în cuprinsul ei se desfăşoară biruitoarea luptă a lui Ghilgameş împotriva uriaşului Humbaba. Cu multă pricepere, poetul zugrăveşte gradat tulburarea eroului, întârziind asupra descrierii pădurii, asupra tainei care înconjoară ascunzişul dihaniei şi în sfârşit, povesteşte şovăielile celor doi viteji, prinşi între teama de a nu-l putea ajunge şi spaima de a-l înfrunta.

l-

S-au oprit şi se minunează privind pădurea.Se uită îndelung la înălţimea cedrilor,se uită îndelung către intrarea pădurii.

Pe acolo, pe unde trece de obicei Humbaba, sunt urme:

drumurile sunt bătute, calea e netezită.

Văd Muntele Cedrilor, lăcaş divin, piedestalul lui Unim'¹.Pe povârnişul muntelui, cedrii îşi înalţă ramurileîmbelşugate; plăcută e umbra şi plină de miresme.

Acolo se împletesc măceşii, acolo se-ncâlceşte pădurea; ----------------------__-----------

Altă denumire a zeiţei Iştar.

75

ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumosmirositoare.

Se afundară în pădure cale de q îndoită leghe, apoi mai merseră două treimi dintr-o îndoită leghe.

Restul coloanei este aproape cu totul distrus.

II

De mult timp îşi ţineau săbiile pregătite, trase din teacă.

Părăsiră urmele; se strecurară în tufişuri, unde rămaseră nemişcaţi. Humbaba nu veni în ziua aceea, nu veni nici a doua zi, nu veni nici a treia zi.

Lipsesc zece rânduri.

Enkidu, deschizând gura, vorbeşte şi-i spunelui Ghilgameş: