- "împotriva lui Humbaba, cel de nebiruit, vreau să mă duc, eu, Ghilgameş, vreau să-l văd pe acela despre care se vorbeşte atâta, şi căruia i s-a dus faima în toate ţările. Vreau să-l lovesc în Pădurea Cedrilor.
1 - Talantul, măsură de greutate, valora ceva mai mult de 30 kg.
2 - Mina, submultiplu al talantului, valora 0,505 kg.
54
Vreau ca oamenii să aflecât de puternic e un vlăstar al Urukului!Mă voi apuca să tai cedrii,
şi-mi voi statornici o faimă veşnică!"Bătrânii din Urukul-cel-cu-Marea-Piaţăîi răspunseră lui Ghilgameş:
- "Eşti un copil, Ghilgameş, şi te laşi mânat de înflăcărare! Nu cunoşti nimic din cele ce teaşteaptă.
Am auzit spunându-se căHumbaba are o înfăţişare ciudată:cine e acel care ar putea să-i înfrunte puterea armelor?
Pădurea se întinde pe zece mii de îndoite leghe:cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adâncurile ei?Strigătele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului,gura lui e însuşi Focul, răsuflarea-i, moarte!
De ce te încumeţi la asemenea faptă?
Nu-i deloc prielnic pentru luptă lăcaşul lui Humbaba !"Ghilgameş, auzind sfaturile Bătrânilor,începu să râdă şi spuse privindu-şiprietenul:
- "Acum, prietene, ar trebui să răspund aşa: "Mi-e frică de Humbaba, am să rămân aici!" Ei bine, nu! mă voi duce spre Pădurea Cedrilor să-l înfrunt pe Humbaba, cel de nebiruit!"
O lacună de şapte versuri; văzând că nu pot învinge îndărătnicia viteazului, Bătrânii Cetăţii sfârşesc prin a-l binecuvânta, încredinţându-l îndurării zeilor:
"Zeul tău să te însoţească,
să vegheze să-ţi împlineşti călătoria teafăr,şi să te aducă apoi îndărăt până la Cheiul Urukului!"
55 îngenunghind, Ghilgameş îşi ridică mâna către Soare':
- "Cu toate că vorbele lor sunt de rău augur,eu plec, Şamaş; îmi ridic mâinile către tine:
de-aş putea să scap cu viaţă acolo;ajută-mă să mă întorc teafăr pe Cheiul Urukului:
întinde asupra mea umbra-ţi ocrotitoare!"Ghilgameş îşi chemă prietenul
ca împreună cu el să cumpănească prevestirea, .......................................................................................
Sfârşitul coloanei este sfărâmat. Se pare însă că răspunsul zeului l-a dezamăgit, căci viteazul se întristează; totuşi nu renunţă la planul său:
i.
/' le puseră în mână. El apucă securea, spada, teaca, şi arcul anzanitl şi îşi petrecu spada la cingătoare.
Pe uliţă o porniră la drum.
Oamenii se înghesuie în jurul lui Ghilgameş:
- "Şi-acum, când te vei reîntoarce în oraş?"
VI
Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgameş: - "E, fără putinţă de-ndoială, o călătorie pe care n-am maifăcut-o niciodată, şi totul mi-e necunoscut pe calea ce-o am de străbătut, o,zeul meu!
Dar dacă mă voi întoarce teafăr, te voi adora, cu inima plină de bucurie, şi-ntors acasă îţi voi cânta osanale, şi te voi înălţa pe tronuri!" Ise aduseră cele de trebuinţă. Securile şi spadele uriaşe, şi arcul şi tolba cu săgeţi
1 - Gest de rugăciune; semnificaţia este "îşi înalţă ruga".
Arc pe care-l foloseau locuitorii din Anzan, vechi oraş al Elamului - nume dat de către akkadieni regiunii de la apusul cursului inferior al râului Tigru - care a jucat un rol important în cel de al treilea mileniu înaintea erei noastre.
56
57
TABLETA A TREIA
Unde Bătrânii Cetăţii, înţelegând că nu-l mai pot opri pe Ghilgameş, îl binecuvântează şi-l sfătuiesc cum să se poarte o dată ajuns în Pădurea Cedrilor şi ce anume să facă pentru a trece peste piedicile ce-i vor sta în cale. Enkidu îi făgăduieşte că va fi alături de el pentru a birui împreună toate primejdiile.
Cei doi prieteni se duc mai întâi să-şi ia rămas bun de la zeiţa Ninsun, mama lui Ghilgameş. Aceasta aduce un sacrificiu de împăcare zeului Şamaş, pe care-l cheamă în ajutorul fiului său, cerându-i să-l ocrotească până la înfrângerea uriaşului Humbaba.
59
«r
Din începutul acestei tablete - început strâns legat de sfârşitul celei dinainte - au rămas două povestiri, dacă nu cu totul identice, cel puţin paralele: pe de o parte un document din epoca ninivită; pe de altă parte ultimele întregiri ale tabletei din Yale, a cărei traducere se continuă: Bătrânii Cetăţii îl binecuvântează şi-i dau sfaturi lui Ghilgameş asupra călătoriei pe care o va face:
- "Nu te-ncrede, Ghilgameş, numai în puterile tale! Fii cu ochii-n patru! Veghează asupră-ţi! Enkidu s-o ia înainte,el care cunoaşte drumul şi-a mai străbătut calea. El cunoaşte trecători/e pădurii şi toate fărădelegile lui Humbaba; a mai scăpat el până acum viaţa câtorva oameni. Enkidu e cu ochii-n patru şi te va ocroti. Facă Şamaş să-ţi poţi ajunge ţinta dorită, facă el ca ochii tăi să vadă ceea ce gura ta a spus, facă el să se deschidă pentru tine drumul cel de nepătruns, facă el ca drumul să fie primitor sub paşii tăi, facă muntele uşor de străbătut sub picioarele tale! Nopţile să-ţi aducă solii de care să te bucuri
