— Așa sunt. Bărbatul a zâmbit. Îmi cer iertare. Domnule Staberinde, îmi dai voie să ghicesc ce profesiune ai? Mă refer la perioada dinainte de a deveni un domn bogat, bineînțeles.
El a făcut un gest din umeri.
— Dacă ții neapărat.
— Te-ai ocupat de computere, a spus bărbatul.
Zakalwe dăduse să ridice paharul spre buze, doar ca să ezite, așa cum a și făcut-o.
— Fără comentarii, a zis el, privindu-l drept în ochi pe bărbat.
— Așadar, a spus bărbatul, Fundația Vanguard are o conducere nouă, așa e?
— Corect. O conducere mai bună.
Bărbatul a dat din cap.
— Așa am auzit și eu, chiar în această după-amiază. S-a aplecat puțin în față, apoi și-a frecat mâinile. Domnule Staberinde, nu vreau să mă amestec în operațiunile comerciale și planurile tale de viitor, dar mă întrebam dacă ne poți oferi o idee generală privind direcția în care va acționa Fundația Vanguard în următorii ani. Pur și simplu din curiozitate, deocamdată.
— E simplu, a spus Zakalwe surâzând. Profituri mai mari. Vanguard putea fi cea mai mare corporație de aici dacă ar fi avut un comportament mai agresiv în probleme de marketing. A fost condusă de o organizație caritabilă; s-a crezut că va lansa o invenție tehnologică pentru a-și recăpăta poziția de fiecare dată când a rămas în urmă. Însă de acum înainte va lupta la fel ca marii actori și îi va sprijini pe câștigători. (Bărbatul a dat din cap în semn că a înțeles.) Până acum, Fundația Vanguard a fost prea… umilă. A ridicat din umeri. Probabil că așa se întâmplă când lași ceva să fie condus de mașini. Dar s-a terminat cu etapa asta. De azi înainte, mașinile vor face ceea ce le cer eu, iar Fundația Vanguard va deveni un competitor, un prădător, înțelegeți?
A râs, nu prea brutal, a sperat el, dându-și seama că exista posibilitatea de a îngroșa lucrurile.
Treptat, bărbatul a zâmbit larg.
— Îți închipui că poți ține mașinile la locul lor?
— Da. Și-a întărit afirmația cu o mișcare viguroasă din cap. Da, cred asta.
— Hm. Domnule Staberinde, ai auzit de Tsoldrin Beychae?
— Sigur că da. Nu-l cunoaște toată lumea?
Cu o mișcare lichidă, bărbatul a ridicat din sprâncene.
— Și crezi că…?
— Ar fi putut fi un mare politician.
— Mulți afirmă că a fost politician, a spus femeia din adâncimile fotoliului.
Zakalwe a clătinat din cap și a privit spre fundul bolului cu drog.
— A fost de partea cui nu trebuia. Păcat… pentru a fi mare, trebuie să fii de partea câștigătorilor. O parte a măreției este să știi asta. El n-a procedat astfel. La fel ca tatăl meu.
— Aha… a făcut femeia.
— Tatăl tău, domnule Staberinde? a întrebat bărbatul.
— Da, a recunoscut el. El și Beychae… ei bine, e o poveste lungă, dar… s-au cunoscut demult.
— Avem timp să ascultăm povestea, s-a grăbit să spună bărbatul.
— Eu nu am, a spus Zakalwe. Ridicându-se, a pus jos bolul și paharul și a ridicat casca. Vă mulțumesc pentru invitație, dar cred că mă voi întoarce; sunt cam obosit și m-am ales cu câteva lovituri în mașină, înțelegeți?
— Da, a spus bărbatul ridicându-se. Ne pare rău pentru cele petrecute.
— A, vă mulțumesc.
— Ți-am putea oferi ceva drept despăgubire?
— Da? Ce anume? S-a jucat cu casca. Bani am cu grămada.
— N-ai dori să stai de vorbă cu Tsoldrin Beychae?
Încruntându-se, a ridicat privirea.
— Nu știu, să fac asta? E aici?
Și a făcut un gest către oamenii de la petrecere. Femeia a chicotit.
— Nu, a spus bărbatul râzând. Nu aici. Dar în oraș. Vrei să discuți cu el? E un individ fascinant și nu mai activează de partea cui nu trebuie, ca să zic așa. În prezent, și-a dedicat viața studiului. Dar tot fascinant a rămas, așa cum zic.
El a ridicat din umeri.
— Ei bine… poate. O să mă mai gândesc. După nebunia din dimineața asta, îmi trecuse prin minte să plec.
— O, te rog să analizezi mai bine, domnule Staberinde. Te rog, gândește-te. Ai putea face mult bine, pentru noi toți, dacă stai de vorbă cu acest om. Cine știe; poate îl ajuți să devină mare. A întins o mână spre ușă. Dar îmi dau seama că vrei să pleci. Permite-mi să te conduc la mașină. S-au apropiat de ușă. Mollen s-a retras. A. Uite-l pe Mollen. Salută, Mollen.
