cum spun englezii, este următorul: demnitarul încetează
deodată a înţelege cuvintele cele mai obişnuite, prefăcându-se că nu aude bine. Întreabă de pildă: „Ce zi este astăzi?”
I se răspunde respectuos: „Astăzi e vineri… scelenţa…
oastră”. „Cum? Ce? Ce-i aia? Ce spui dumneata?” repetă
enervat demnitarul. „E vineri astăzi… scelenţa… oastră.”
„Cum? Ce? Ce-i aia vineri? Ce fel de vineri?” „Vineri…
scelenţa… oastră, o zi din săptămână.” „Ei, asta-i! Ce ţi-a venit să mă înveţi pe mine?”
Maţvei Ilici, deşi trecea drept liberal, era un demnitar.
— Te sfătuiesc dragul meu prieten, să-i faci o vizită
guvernatorului, îi spuse el lui Arkadi. Îţi dau acest sfat, înţelegi, nu pentru că aş ţine la obiceiurile străvechi care cer să faci plecăciuni în faţa autorităţilor, ci pur şi simplu fiindcă
guvernatorul este un om cumsecade. În afară de asta, presupun că vrei să cunoşti societatea de aici. Sper că nu eşti un urs, nu-i aşa? Şi guvernatorul dă poimâine un bal 31 Cel preferat (engl.).
64
mare.
— O să fiţi şi dumneavoastră? întrebă Arkadi.
— Îl dă în onoarea mea, spuse Matvei Ilici, aproape cu părere de rău. Dansezi?
— Dansez, dar prost.
— Păcat. Aici sunt fete drăguţe şi apoi e ruşine pentru un tânăr să nu ştie să danseze. Iarăşi, nu o spun fiindcă ţin la obiceiurile străvechi; nu cred de loc că în picioare trebuie să-i stea omului mintea, dar byronismul e ridicol, il a fait sort temps 32.
— Dar, unchiule, nu din byronism eu nu…
— Am să te prezint cucoanelor de aici; te iau sub aripa mea, îl întrerupse Matvei Ilici şi râse mulţumit de sine. O să-ţi ţină de cald, ce zici?
Intră un servitor anunţând pe. preşedintele Camerei finanţelor, un bătrân cu privire mieroasă şi cu buzele încreţite, mare iubitor al naturii, mai ales în zilele de vară
când, după cum spunea: „fiecare albiniţă îşi ia dijma de la fiecare floricică…” Arkadi se retrase.
Îl găsi pe Bazarov la hanul la care trăseseră şi trebui să
stăruie mult ca să-l facă să meargă cu el la guvernator.
— N-ai ce-i face! făcu în sfârşit Bazarov. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci! Dacă am venit să vedem pe domnii moşieri, hai să-i vedem!
Guvernatorul îi primi binevoitor pe cei doi tineri, dar nu-i pofti să stea jos, rămânând şi el în picioare. Era întotdeauna agitat şi grăbit. De dimineaţă se îmbrăca într-un mundir cu o cravată strânsă tare la gât, n-avea timp nici să mănânce ca lumea, nici să bea, şi întruna dădea ordine. În gubernie fusese poreclit Bourdaloue33 , făcându-se aluzie nu la cunoscutul propovăduitor francez, ci la rusescul burda34. Îi pofti pe Kirsanov şi Bazarov la balul lui şi peste două minute 32 Şi-a trăit traiul (fr.).
33 Louis Bourdaloue (1632—1704), iezuit francez, orator, cunoscut prin predicile sale.
34 Poşircă.
65
îi pofti din nou, socotindu-i de data aceasta fraţi şi numindu-i pe amândoi Kirsanov.
Pe când se întorceau de la guvernator spre han, deodată
sări dintr-o droşcă ce trecea prin faţa lor un om de statură
mică, cu un dolman cum poartă slavofilii35, care se repezi spre Bazarov strigând:
— Evgheni Vasilici!
— A! Dumneata eşti, Herr Sitnikov, spuse Bazarov fără a se opri din mers. Ce vânt te aduce pe aici?
— Închipuie-ţi, am venit cu totul întâmplător, răspunse acesta şi, întorcându-se spre droşca, făcu semn de vreo cinci ori cu mâna, strigând: Vino după noi, vino după noi! Tatăl meu are aici o treabă, urmă el sărind peste şănţuleţ, şi ni-a rugat pe mine… Astăzi am aflat că sunteţi aici şi am şi fost pe la dumneavoastră… (Într-adevăr cei doi prieteni, după ce se întoarseră în camera lor, găsiră o carte de vizită cu colţurile îndoite şi cu numele lui Sitnikov, pe o parte în franţuzeşte, iar pe cealaltă în ruseşte.) Sper că nu veniţi de la guvernator?
— Nu mai spera; venim direct de la el.
— Aha! în căzu! acesta am să mă duc şi eu pe la dânsul.
Evgheni Vasilici fă-mi te rog cunoştinţă cu… priete… cu dumnealui…
— Sitnikov, Kirsanov, mormăi Bazarov, tot fără a se opri din mers.
— Mă simt foarte măgulit, începu Sitnikov, mergând alături de el, hlizindu-se şi scoţându-şi în grabă mănuşile din cale afară de elegante. Am auzit mult vorbindu-se… Sunt un vechi cunoscut al lui Evgheni Vasilici şi, pot spune, discipolul lui. Lui îi datorez renaşterea mea…
