— Poţi să ne duci acolo?
— Ah, oh, oh..., păru dintr-o dată speriat gunganul, nusa cred că pot duce voisa... nusa chiar, nusa.
Qui-Gon se apropie de el, cu ochi negri pătrunzători.
— Nu?
Jar Jar avea o privire ca şi cum ar fi dorit să se facă una cu mlaştina în care se aflau. Înghiţi în sec, iar ciocul i se deschise şi se închise ca la peşti.
— Asssta necaz, dar... eusa frică pedepsssit. Trimiss afară. Eusa uit Boss Nass face mult rău la eusa dacă întorss. Mult rău.
Un sunet pulsator profund şi grav se ridică deasupra ţiuitului platformelor, răzbătând prin ceaţă şi umbre, tot mai puternic. Jar Jar privi împrejur speriat.
— Oh, oh.
— Auzi? Îl întrebă încet Qui-Gon, împungându-l cu degetul în pieptul osos, iar Jar Jar încuviinţă din cap şovăielnic. O mie de lucruri din acestea teribile vin direct spre noi, amice gungan...
— Şi când te vor găsi, te vor face una cu pământul, te vor fărâmiţa în mii de bucăţele şi te vor da uitării, adăugă Obi-Wan cu un rânjet încântat.
Jar Jar roti ochii în cap şi înghiţi alt nod.
— Oh, oh. Cred dreptate tusa. Gesticulă frenetic şi adăugă: Pe-aici! Pe-aici! Grabă.
În fugă, cei trei se pierdură în ceţurile amurgului.
* * *
Ceva mai târziu, ieşiră dintre ierburi înalte şi papură deasă, la marginea unui lac atât de întunecat la culoare, încât în reflecţia razelor amurgului nu se putea distinge nimic sub undele sale. Jar Jar se îndoi de mijloc, sprijinindu-şi mâinile cu trei degete pe genunchii osoşi şi încercând să-şi recapete suflul. Se întoarse apoi să privească drumul pe care veniseră şi urechile lungi fâlfâiră la mişcarea bruscă. Obi-Wan clătină din cap înspre QuiGon, într-o uşoară admonestare. Nu-l încânta deloc decizia maestrului său, de a urma creatura aceea atât de stranie.
Undeva în depărtare, se auzea vuietul profund şi constant al motoarelor transportoarelor Federaţiei.
— Cât mai avem? Întrebă Qui-Gon.
Gunganul arătă spre lac.
— Noisa ssub apă mergem, da?
Cei doi Jedi se uitară unul la celălalt, apoi scoaseră din mantii nişte containere mici, din care apărură aparate portabile de respirat, de mărimea unei palme.
— Eusa previn voisa. Ochii lui Jar Jar alergau de la unul la celălalt. Gunganii nusa plac sstrăini. Voisa nusa bine venit.
Obi-Wan strânse din umeri.
— Nu-ţi face griji. Azi n-am avut deloc parte de primiri călduroase.
— Să mergem! Îi făcu semn Qui-Gon, fixându-şi între dinţi dispozitivul de respirat.
Gunganul ridică la rândul său din umeri, ca şi cum şi-ar fi declinat orice responsabilitate pentru cele ce aveau să urmeze, se întoarse spre lac, făcu o tumbă dublă în aer şi dispăru în întuneric.
Jedi îl urmară.
Coborâră prin apa mâloasă, urmând silueta zveltă a lui Jar Jar, care părea mult mai în largul lui decât pe uscat. Înota lin şi graţios, cu membrele lungi întinse şi unduind corpul cu o uşurinţă ce dovedea exersare. Înotară mult timp, coborând mereu, iar lumina de la suprafaţă dispăru treptat în urma lor. Puţina lumină existentă aici provenea din surse subacvatice, care nu erau toate vizibile. Pe măsură ce minutele treceau, Obi-Wan se îndoia tot mai mult de drumul pe care îl aleseseră.
Apoi, dintr-o dată, zăriră altă lumină, de această dată o licărire constantă, care venea de jos. Treptat, în faţa ochilor apăru Otoh Gunga. Oraşul era un ciorchine de sfere legate între ele ca nişte baloane şi ancorate de piloni uriaşi de piatră. Una câte una, sferele deveniră tot mai clare şi, pe măsură ce se apropiau, putură distinge particularităţile structurilor şi trăsăturile gunganilor din interiorul lor.
Jar Jar înotă direct spre una dintre sferele cele mai mari, iar Jedi îl urmară îndeaproape. Când ajunse lângă sferă, gunganul o apăsă cu palmele şi învelişul ei cedă, lăsând mai întâi să-i pătrundă braţele, apoi capul, corpul şi în sfârşit picioarele, înghiţindu-l pe de-a-ntregul şi închizându-se după aceea etanş. Uimiţi, Jedi îl urmară în sferă, prin membrana stranie care nu le opuse rezistenţă.
O dată intraţi, se treziră pe o platformă ale cărei trepte coborau spre un scuar înconjurat de clădiri. Lumina radia din pereţii sferei într-un flux continuu, iluminând spaţiul dinăuntru. Jedi găsiră aerul respirabil. În timp ce coborau spre piaţetă, cu apa şiroindu-le de pe haine, gunganii începură să-i observe şi se împrăştiară, scoţând ţipete de alarmă.
Imediat apăru un pluton de soldaţi în uniforme, călări pe animale cu două picioare, care aveau ciocuri oarecum asemănătoare cu ale călăreţilor. Qui-Gon îşi aminti că animalele se numeau kaadu – alergători prin mlaştini, cu picioare puternice, rezistenţă mare şi simţuri ascuţite. Soldaţii purtau electropoli lungi şi ameninţătoare, pe care le folosiră pentru a îndepărta mulţimea de gură-cască, în vreme ce se apropiau de grupul intruşilor.
— Ssalve, căpitan Tarpalss! Îl salută Jar Jar pe conducătorul plutonului. Eusa întorss!
— Nusa iar. Jar Jar Binks! Se răsti celălalt, în mod evident iritat. Tusa mergi la Boss Nass. Vezi ce sspune elsa. Tusa mare necaz data asssta!
Ignorându-i pe Jedi, îl înghionti scurt pe Jar Jar cu electropolul, iar şocul care-l străbătu pe sărmanul gungan îl ridică o jumătate de metru deasupra solului. Jar Jar îşi frecă spatele, bombănind.
Soldaţii îi escortară printre clădirile oraşului, apoi prin câteva pasaje interconectate, până ajunseră în Sala Consiliului din Turnul înalt, aşa cum le comunicase în şoaptă Jar Jar. Pereţii erau transparenţi şi în exteriorul membranei se vedeau înotând peştişori strălucitori, ca nişte steluţe pe fundalul întunecat. Un amfiteatru semicircular dispus pe două niveluri domina sala. Toate locurile erau ocupate de oficialităţi înveşmântate specific funcţiei. Noilor veniţi li se făcu repede loc printre gunganii prezenţi acolo pentru diverse probleme.
Gunganul de pe scaunul cel mai înalt era un individ îndesat, atât de apăsat de vârstă şi de greutate încât îţi era imposibil să-ţi imaginezi că ar fi fost vreodată la fel de subţirel ca Jar Jar Binks. Pielea îi atârna din corp în falduri largi, gâtul îi era înfundat între umeri, iar faţa avea o expresie atât de acră, încât până şi Jar Jar păru că se face tot mai mic, pe măsură ce erau împinşi înainte.
Oficialităţile gungane îi priviră şi schimbară câteva cuvinte între ele.
— Ce doriţi, sstrăinilor? Se răsti Boss Nass la cei doi Jedi, după ce li se prezentase.
Qui-Gon îi răspunse, povestindu-i ce îi adusese pe Naboo şi avertizându-l asupra invaziei care avea loc pe suprafaţă, apoi solicită ajutorul gunganilor. Consiliul ascultă în linişte, fără un cuvânt.
După ce maestrul Jedi termină, Boss Nass scutură din cap, iar carnea de pe gâtul lui gros se clătină în valuri.
