* * *

Pe puntea navei de comandă a Federaţiei Comerciale, Gunray şi Haako se aflau singuri în faţa hologramei lui Darth Sidious. Nici unul dintre neimoidieni nu-l privea pe celălalt şi amândoi sperau că lordul Sith nu le poate percepe gândurile.

— Invazia decurge conform planului, lordul meu, spunea viceregele, a cărui îmbrăcăminte îi ascundea tremuratul ocazional al braţelor, atunci când stătea în faţa siluetei înveşmântată în mantie. Armata noastră se apropie de Theed.

— Bine, foarte bine, vorbi cu glas încet şi calm Darth Sidious. Senatul este împotmolit în proceduri. Când incidentul va fi supus votării, senatorii nu vor avea alternativă decât să accepte succesul blocadei voastre.

Gunray aruncă o privire rapidă spre compatriotul său.

— Regina este foarte încrezătoare că Senatul îi va da dreptate.

— Regina Amidala este tânără şi naivă. Veţi vedea că nu vă va fi greu s-o controlaţi. Holograma pâlpâi. Te-ai descurcat bine, vicerege.

— Mulţumesc, lordul meu, spuse Gunray şi holograma dispăru.

În tăcerea care urmă, cei doi neimoidieni se priviră îngrijoraţi.

— Nu i-ai spus, zise acuzator Haako.

— Despre Jedi? Gunray dădu a lehamite din mână. Nu-i nevoie să-i spunem. Nu-i nevoie să-i spunem nimic, până nu ştim exact ce anume s-a întâmplat.

Haako îi cercetă cu atenţie chipul, apoi se întoarse şi, părăsind puntea, spuse ca pentru sine:

— Nu, nu-i nevoie.

5.

Obi-Wan se aplecase deasupra comenzilor bongo-ului, familiarizându-se cu ele; Jar Jar se aşezase alături, bătând câmpii, iar Qui-Gon stătea în penumbra dinapoia lor, tăcut şi atent.

— Asssta nebunie! Gemu Jar Jar în timp ce bongo-ul se îndepărta încet de sferele lucitoare din Otoh Gunga, afundându-se în apele nabooene.

Bongo-ul era o mică navă subacvatică, constând în principal dintr-un generator electric, un sistem de control şi scaune pentru pasageri. Aducea oarecum cu un calmar, având aripioare plate, alungite spre spate şi tentacule în partea posterioară, care se roteau, propulsând nava. Trei carlingi mici cu cupole bulbucate erau dispuse simetric, câte una pe fiecare aripă şi a treia în faţă, pe botul navei.

Cei doi Jedi şi gunganul ocupau carlinga de pe bot, unde Obi-Wan se instalase la comenzi, iar Jar Jar primise ordin să-i călăuzească prin centrul planetei. Se părea că Naboo era brăzdată de tuneluri subacvatice şi, dacă-l puteai descoperi pe cel corect, reduceai considerabil timpul de călătorie.

―Sau, ca alternativă‖, gândi pesimist Obi-Wan, ―îţi poţi foarte bine frânge gâtul.‖

— Noisa osssândiţi! Bodogăni Jar Jar plângăreţ.

Ciocul lui se îndepărtă de sistemul de direcţie, întorcându-se spre Jedi, iar urechile lungi se legănară ca nişte aripioare ridicole.

— Unde mergem, căpitan Qui-Gon?

— Tu eşti navigatorul, îl înţepă Qui-Gon.

Jar Jar scutură din cap.

— Eusa? Tu visssezi. Eiusa nusa cunosssc nimic dessspre asssta.

Qui-Gon îşi puse mâna pe umărul gunganului.

— Relaxează-te, prietene! Forţa ne va conduce.

— Forsssa? Ce-i Forsssa? Jar Jar nu părea impresionat. Forsssa asssta maxi-tare, eusa zic. Ssalvare la eusa, la voisa, la noisa toţi Forsssa asssta?

Obi-Wan închise disperat ochii. Era pe cale să se întâmple un dezastru, dar Qui-Gon trebuia să-l rezolve. El nu trebuia să intervină. La urma urmelor, Qui-Gon îl adusese pe Jar Jar Binks. Şi nu pentru că ar fi fost un navigator priceput, sau pentru că ar fi dat dovadă de o cât de mică fărâmă de talent în orice privinţă, ci pentru simplul motiv că era altul dintre proiectele pe care maestrul său, care nesocotea în mod repetat recomandările Consiliului, îl considera valoros şi util.

Acest lucru îl preocupa şi în acelaşi timp îl frustra pe Obi-Wan. Mentorul lui era probabil cel mai de seamă cavaler Jedi în viaţă, o prezenţă dominantă în Consiliu, un luptător puternic şi curajos, care refuza să se lase intimidat până şi de cea mai înfricoşătoare provocare, şi în acelaşi timp un om bun şi generos. Probabil că această ultimă calitate îl băgase în atâtea necazuri. Ignorase în repetate rânduri Consiliul, în probleme pe care Obi-Wan le considera lipsite de relevanţă. Avea cu totul altă viziune despre ţelul existenţei unui Jedi, despre natura serviciilor sale şi despre cauzele ce trebuiau apărate, şi-şi urmărise viziunea cu o persistenţă neabătută.

Obi-Wan era tânăr şi nerăbdător, încăpăţânat, şi nici pe departe în armonie cu Forţa, la fel ca Qui-Gon, totuşi credea că înţelegea mai bine pericolele pe care le presupunea asumarea prea multor sarcini. Qui-Gon ar fi îndrăznit orice atunci când descoperea ceva care îl interesa, chiar dacă în felul acela şi-ar fi riscat viaţa.

Aşa se întâmpla şi acum. Jar Jar Binks reprezenta un risc major şi nu exista nici un motiv pentru a crede că asumarea riscului ar fi adus o răsplată cât de mică.

Gunganul continua să bombăne, privind în acelaşi timp afară, ca şi cum ar fi căutat un indicator care să-i îngăduie cel puţin să pretindă că ştia ce face. Obi-Wan scrâşni din dinţi. ―Nu te amesteca‖, îşi spuse în sinea lui, cu asprime, ―nu te amesteca!‖

— Preia comenzile, i se adresă repezit lui Jar Jar, apoi se ridică din scaun şi îngenunche lângă Qui-Gon. Maestre, nu se mai putu stăpâni el, de ce continui să târăşti după noi creaturi patetice, care nu ne pot fi de mare folos?

— Poate că aşa par lucrurile acum, surâse uşor QuiGon, dar trebuie să priveşti mai adânc, Obi-Wan.

— Am privit suficient de adânc şi nu există absolut nimic de văzut! Izbucni iritat tânărul. Gunganul nu-i decât o distragere inutilă!

— Poate, pentru moment. Cu timpul însă asta se poate schimba.

Obi-Wan încercă să mai spună ceva, dar maestrul

Jedi îi tăie vorba din scurt:

— Ascultă-mă, tinere padawan, în interiorul Forţei există secrete ascunse, ce nu sunt uşor de descoperit.

Forţa este mare şi atotpătrunzătoare, şi toate fiinţele vii fac parte din ea. Nu însă întotdeauna scopul fiecăreia este evident. Câteodată acest scop trebuie mai întâi simţit, pentru a putea fi dezvăluit ulterior.

Chipul celuilalt se înnegură.

— Unele secrete ar fi mai bine să fie lăsate ascunse, maestre, clătină el din cap. Şi apoi, de ce trebuie să fii tu mereu cel care face dezvăluirea? Ştii ce părere au membrii Consiliului despre aceste... ocolişuri. Poate că măcar o dată, ar fi bine să laşi dezvăluirea pe seama altcuiva.

Qui-Gon păru dintr-o dată trist.

— Nu, Obi-Wan. Secretele trebuie dezvăluite atunci când le descoperi, iar ocolişurile trebuie făcute atunci când le întâlneşti. Iar dacă te afli la o răspântie, sau în locul unde este îngropat un secret, nu trebuie niciodată să laşi pe altul să acţioneze în locul tău.

Ultima lumină din Otoh Gunga dispăru în pâclă şi apele îi înconjurară într-un nor întunecat. Jar Jar conducea nava drept înainte, cu viteză redusă, dar constantă, fără să mai bodogăne sau să se agite, cu mâinile ferm pe comenzi. Aprinse farurile, atunci când bezna îi cuprinse şi razele galbene dezvăluiră straturi multicolore de corali răsucindu-se întortocheaţi în întuneric.

— Îţi respect judecata, maestre, rosti în cele din urmă Obi-Wan, totuşi asta nu mă împiedică să-mi fac griji.

Ca toţi Jedi, Obi-Wan fusese descoperit şi luat de timpuriu de lângă părinţii lui, iar acum nu şi-i mai amintea deloc; cavalerii Jedi deveniseră familia sa. Dintre toţi, cel mai apropiat era de Qui-Gon, mentorul lui de mai bine de zece ani, care îi devenise prietenul cel mai de încredere.

Qui-Gon îi înţelesese ataşamentul şi-l împărtăşea. Obi-Wan era fiul pe care nu-l va avea niciodată, viitorul pe care-l va lăsa în urmă după moarte. Speranţele lui pentru Obi-Wan erau imense, dar nu era întotdeauna de acord cu opiniile ucenicului.

— Ai răbdare, Obi-Wan, răspunse el încet. Uneori puţină încredere nu strică.