Îşi simţea gâtul uscat şi pielea i se făcuse de găină.
— Închideţi uşile blindate! Acum!
Una după alta, uşile blindate se închiseră şi se etanşară, şuierând. Echipajul urmărea paralizat videcranul pe care cei doi Jedi îşi continuau atacul, tăind uşile masive cu săbiile şi topind oţeltonul ca pe unt. Se auziră murmure de stupoare, dar viceregele răcni să se facă linişte. Din uşa blindată atacată de Jedi săreau scântei şi un cerc roşu apăru în centru, acolo unde cavalerul înalt îşi înfipsese sabia până aproape de mâner.
Videcranul îşi întrerupse brusc transmisia. În centrul uşii, metalul se topise şi începea să curgă.
— Nu se opresc, şopti Haako, strângându-şi mantia în jurul corpului şi retrăgându-se.
Gunray nu mai spuse nimic. Imposibil, aşa ceva este imposibil! Gândea în sinea lui.
* * *
Qui-Gon lovea cu toată puterea în uşa blindată, hotărât să ajungă la neimoidienii trădători, când instinctele îl avertizară asupra pericolului iminent.
— Obi-Wan! Strigă către tovarăşul său, care se întoarse imediat. Droizi distrugători!
Tânărul încuviinţă din cap, zâmbind.
— Neoficial, aş spune că misiunea aceasta a trecut de faza negocierilor.
În spatele lor, pe coridor apărură zece droizi distrugători. Aduceau cu roţi sclipitoare din metal, când se rostogoliseră de după colţ, rapid şi silenţios. Unul câte unul, începură să se deplieze, scoţând la iveală tripozi de picioare de păianjen şi braţe boante în care erau încorporate lasere. Spinările curbate se înălţară şi droizii se ridicară la verticală, cu capetele blindate aţintite spre înainte. Erau înfricoşători şi ucigători, construiţi cu un singur scop: acela de a distruge.
Desfăşurându-se, deschiseră focul, acoperind spaţiul din faţa lor cu o reţea de raze mortale. Când laserele se opriră, avansară, în căutarea prăzii.
Dar anticamera punţii era pustie – Jedi dispăruseră.
* * *
Pe punte, Gunray şi Haako priveau videcranul care reînviase. Droizii distrugători se transformau din nou, luând formă de roţi, şi porneau rostogolindu-se prin coridor, urmărindu-i probabil pe Jedi.
— I-am pus pe fugă, respiră uşurat Haako, abia venindu-i să creadă ce noroc avuseseră.
Gunray nu spuse nimic, gândind însă că scăpaseră ca prin urechile acului. În orice caz, era ridicol faptul că trebuiau să lupte cu cavaleri Jedi. Aceasta era o problemă comercială, nu politică. Federaţia Comercială avea perfectă dreptate să se împotrivească deciziei prosteşti a Senatului republican de a impune taxe pe rutele comerciale, atâta vreme cât nu exista o bază legală. Faptul că neimoidienii îşi găsiseră un aliat care să-i sprijine în această privinţă, care să-i sfătuiască să impună o blocadă pentru a sili retragerea sancţiunilor nu constituia un motiv pentru implicarea ordinului Jedi.
Se aplecă şi se prefăcu preocupat de aranjatul mantiei, pentru a-şi ascunde tremuratul.
Un apel venit de la centrul de comunicaţii, aflat imediat în spatele său, îl întrerupse pe neaşteptate.
— Domnule vicerege, o transmisie din capitala Theed, de pe Naboo.
Videcranul care făcea legătura cu planeta licări, prinzând viaţă, şi pe el apăru chipul unei femei. Era tânără, frumoasă şi senină. Semnul frumuseţii stacojiuînchis îi împărţea în două buza inferioară, iar acoperământul auriu de cap îi încadra faţa fardată în alb. îi privea pe neimoidieni cu o superioritate intangibilă.
— Este chiar regina Amidala, şopti Haako, aflat în afara obiectivului holocamerei.
Gunray înclină din cap, apropiindu-se de videcran.
— În sfârşit obţinem ceva rezultate, murmură el drept răspuns.
Se plasă într-un loc de unde putea fi văzut de regină. Îmbrăcată în veşmintele ceremoniale, Amidala era aşezată pe tron, un jilţ ornat aflat pe un podium, în faţa căruia se găsea o măsuţă scundă. Pe regină o înconjurau cinci cameriste în mantii stacojii cu glugi. Amidala privea direct şi inexpresiv spre vicerege.
— Înălţimea Voastră, începu acesta mieros, Federaţia Comercială se bucură că aţi ales să apăreţi în faţa noastră.
— Nu te vor bucura însă lucrurile pe care ţi le voi spune, vicerege, îi tăie vorba Amidala. Boicotul tău comercial a luat sfârşit.
Gunray îşi stăpâni cu greu tresărirea, dar îşi redobândi stăpânirea de sine şi rânjii spre Haako.
— Într-adevăr, înălţimea Voastră? Nu ştiam că...
— Am aflat că Senatul votează, în sfârşit, asupra acestei probleme, continuă regina, ignorându-l.
— Vorbiţi ca şi cum aţi cunoaşte deja rezultatul votării. (Gunray simţi o uşoară undă de nelinişte.) Mă întreb la ce bun se mai votează.
Amidala se aplecă încet înainte, iar neimoidianul îi simţi pârjolul din ochii căprui.
— Ajunge cu prefăcătoriile, vicerege. Am aflat că ambasadorii Cancelarului Suprem sunt acum lângă tine şi că ţi s-a cerut să ajungi la o înţelegere. Care este aceasta?
Gunray simţi cum încrederea i se clatină.
— Nu ştiu nimic despre nici un ambasador. Cred că vă înşelaţi.
Pe faţa reginei se observă un licăr de surprindere, în timp ce-l studia cu atenţie pe neimoidian.
— Fii atent, vicerege! Spuse ea încet. Federaţia a mers prea departe de data aceasta.
Gunray clătină repede din cap, adoptând o poziţie defensivă.
— Înălţimea Voastră, nu am acţiona niciodată pentru a sfida Senatul. Presupuneţi prea multe!
