Continuă să trăncăne, iar Anakin îl lăsă în pace, ignorându-i cea mai mare parte a spuselor, mulţumit că putea acum, după ce greul trecuse, să-şi lase gândurile să hoinărească. Chiar dacă droizii îl încetineau, urmau să ajungă la marginea Mării Dunelor înainte de mijlocul după-amiezii, iar în Mos Espa înainte de lăsarea întunericului. Avea timp să-l strecoare pe C-3PO în dormitor şi să-i predea lui Watto droizii achiziţionaţi şi piesele rămase. Poate că asta l-ar fi repus în graţiile toydarianului. Cu siguranţă, Watto va fi mulţumit de convertor. Era un subansamblu care ajungea rareori pe Tatooine şi, dacă putea fi reparat (iar Anakin era sigur că va reuşi s-o facă), avea să valoreze mai mult decât toate celelalte achiziţii laolaltă.

Traversară şesul central şi suiră panta lină şi lungă spre Falia Xelric, un canion larg şi puţin adânc care împărţea în două Lanţul Mospic, chiar la marginea Mării Dunelor. Speederul încetini prin canion, urmat de droizii înşiraţi ca mărgelele unui colier sclipitor, trecând din lumina soarelui în umbra faliei. Temperatura se reduse cu câteva grade, iar liniştea fu înlocuită de şuieratul vântului printre stânci. Anakin privi în jur îngrijorat, cunoscând pericolele deşertului la fel de bine ca orice locuitor din Mos Espa, deşi uneori era înclinat să creadă că aici se afla mai în siguranţă decât în oraş.

-... cu un raport de patru la unu între rodieni şi hutti, când aşezarea a început să capete forma unui centru comercial, deşi era clar încă de pe atunci că huttii erau rasa dominantă, iar rodienii puteau foarte bine să fi rămas acasă, decât să se încumete la călătoria aceea lungă şi oarecum inutilă...

C-3PO continua să flecărească, schimbând subiectele fără să i-o ceară nimeni, fără să pretindă nimic în schimbul povestirilor lui interminabile, numai să fie lăsat să continue. Anakin se întrebă dacă nu cumva C-3PO suferea de logoree, după o dezactivare atât de îndelungată. Se ştia că droizii de protocol erau extrem de temperamentali.

Băiatul privi brusc spre dreapta, spre ceva care părea nelalocul său în peisaj. La început fusese o simplă pată difuză de culoare printre nisipul şi rocile deşertului, aproape pierdută în umbre, dar, pe măsură ce se concentră, imaginea căpătă alt înţeles. Viră speederul şi droizii îl urmară ascultători.

— Stăpâne Anakin, ce faci? Protestă C-3PO plângăreţ

şi-l fixă cu singurul său ochi. Mos Espa este dincolo de capătul canionului, nicidecum prin peretele acesta... Vai, vai! Să fie oare acolo ceea ce cred eu? Stăpâne, ai toate motivele să...

— Ştiu, i-o tăie Anakin scurt. Vreau doar s-arunc o privire.

C-3PO îşi flutură braţele neliniştit.

— Trebuie să protestez, stăpâne Anakin. Nu este deloc înţelept. Dacă am dreptate, trebuie să-ţi spun că există o posibilitate de 99,7% să ne îndreptăm direct spre...

Lui Anakin nu mai trebuia să i se spună spre ce anume se îndreptau, deoarece îşi dăduse deja seama. Un tâlhar tusken zăcea inert pe sol, pe jumătate îngropat sub pietre, aproape de peretele stâncos. Chiar de la distanţă, nu puteai greşi în privinţa înfăţişării sau îmbrăcăminţii oamenilor-nisipurilor. Veşminte largi, arămii, mănuşi şi cizme din piele groasă, bandulieră şi centură, turban, ochelari de protecţie şi mască respiratorie, şi o puşcă blaster cu două ţevi lungi, aflată la un metru de braţul întins. Dunga recentă de pe peretele stâncos constituia dovada unei surpări. Tâlharul se ascundea probabil deasupra, când peretele stâncos cedase sub el şi-l îngropase în avalanşă.

Anakin opri speederul şi coborî.

— Stăpâne Anakin, nu cred că este deloc o idee bună!

Declară C-3PO, pe un ton mustrător.

— Vreau doar s-arunc o privire! Repetă băiatul.

Era precaut şi puţin speriat de ceea ce voia să facă, dar nu mai văzuse niciodată un tâlhar tusken de aproape, deşi auzise o mulţime de istorii despre ei. Tuskenii erau un popor nomad, solitar şi fioros, care considera că deşertul le aparţine şi trăiau de pe urma celor îndeajuns de nesăbuiţi ca să se aventureze nepregătiţi pe teritoriul lor. Pe jos sau călare pe banthele sălbatice pe care le aduseseră din pustiu, călătoreau oriunde considerau de cuviinţă, jefuind case izolate şi halte, ambuscând caravane, furând obiecte şi echipamente, şi terorizând în general pe oricine. De câteva ori, îi atacaseră chiar pe hutti. Locuitorii din Mos Espa, care nu erau nici ei nişte cetăţeni model, îi urau din toată inima pe oamenii-nisipurilor.

Anakin încă nu-şi formase o părere asupra lor. Istorisirile erau fioroase, dar învăţase de la viaţă că întotdeauna existau mai multe feţe ale aceluiaşi adevăr şi cel mai adesea una singură era prezentată. Îl intriga natura sălbatică şi liberă a tuskenilor, viaţa lipsită de responsabilităţi sau frontiere, comunitatea în care toţi erau consideraţi egali.

Ieşi din speeder şi se îndreptă spre tuskenul căzut. C3PO continua să-l certe, avertizându-l că face o greşeală. De fapt, nu era deloc sigur că droidul nu avea dreptate, dar teama fusese învinsă de curiozitate. Ce i se putea întâmpla, dacă arunca doar o privire? Natura copilăriei sale ieşea acum la suprafaţă. Va putea să se laude prietenilor că văzuse din apropiere un om-al-nisipurilor. Va putea chiar să le spună cum arată unul în realitate.

Tâlharul zăcea cu faţa în jos, cu braţele depărtate de corp şi capul răsucit într-o parte. Stâncile şi pietrele îl acoperiseră în cea mai mare parte de la brâu în jos, iar un picior fusese prins sub un bolovan uriaş. Anakin se apropie de puşca blaster, se aplecă şi o ridică. Era grea şi dificil de mânuit. Un bărbat trebuia să fie puternic şi îndemânatic pentru a o manevra, se gândi băiatul. Observă crestăturile ciudate de pe patul armei – probabil simboluri tribale. Auzise că tuskenii trăiau în triburi.

Brusc, tâlharul se mişcă, trăgându-şi un braţ, se încordă şi înălţă capul. Ochelarii opaci erau îndreptaţi direct spre Anakin. Băiatul se retrase automat câţiva paşi. Tuskenul îi aruncă însă doar o privire fugară, încercând să-şi dea seama cine este şi ce face, apoi lăsă din nou capul pe sol.

Anakin aşteptă, întrebându-se ce ar fi trebuit să facă. Ştia ce ar fi spus Watto. Ştia ce ar fi spus aproape oricine. ―Pleacă de acolo! Imediat!‖ Puse jos puşca blaster. Asta nu era treaba lui. Făcu un pas înapoi, şi încă unul.

Tuskenul ridică din nou capul şi se uită la el. Anakin îl privi la rândul său. Îi putea simţi durerea şi disperarea – neajutorat şi blocat sub bolovan, lipsit de armă şi de libertate.

Băiatul se încruntă. Oare şi mama i-ar fi spus să plece de acolo? Ce ar fi spus Shmi, dacă ar fi fost aici?

— C-3PO, strigă spre droid, adu-i pe toţi!

Protestând vehement la fiecare pas, C-3PO îi adună pe droizii recent achiziţionaţi şi-i aduse lângă băiatul care privea gânditor tuskenul rănit. Anakin le comandă droizilor să îndepărteze rocile şi pietrele mai mici, apoi improvizară o pârghie şi, folosindu-se de greutatea speederului, ridicară bolovanul şi-l eliberară pe rănit. Acesta se trezi, dar leşină aproape imediat. Anakin îi puse pe droizi să-l percheziţioneze de alte arme, şi ţinu puşca blaster cât mai departe de el.

În timp ce tâlharul era inconştient, droizii îl întinseră pe spate, ca să-i cerceteze rănile. Piciorul prins sub bolovan fusese zdrobit şi oasele se rupseseră în câteva locuri. Anakin zărise fracturile prin ţesătura sfâşiată. Nu cunoştea însă anatomia tuskenilor şi nu ştia exact cum putea să-l ajute. Se mulţumi de aceea să aplice o atelă instantanee, luată din trusa medicală a speederului, imobiliză piciorul şi-l lăsă în pace.

Se aşeză apoi şi se gândi ce să facă în continuare. Lumina începuse să pălească. Pierduse prea mult timp cu eliberarea tuskenului, pentru a mai ajunge în Mos Espa înainte de căderea nopţii. Putea să ajungă la marginea Mării Dunelor până se însera, dar ar fi însemnat să-l abandoneze pe tusken, singur şi neajutorat. Anakin se încruntă. Ţinând seama de creaturile ce bântuiau noaptea prin deşert, ar fi putut la fel de bine să-l îngroape de acum – rezultatul ar fi fost acelaşi.

Se hotărî, şi-i trimise pe droizi să scoată din speeder o unitate luminescentă. După ce se lăsă întunericul, o aprinse şi o conectă la o doză suplimentară de combustibil, pentru ca să nu se stingă peste noapte. Desfăcu o raţie veche de concentrate şi mestecă absent, privind tuskenul adormit. Shmi era probabil îngrijorată, iar Watto îşi ieşise mai mult ca sigur din minţi. Dar amândoi îl ştiau capabil şi de încredere, aşa că aveau să aştepte sosirea zorilor înainte de a porni în căutarea lui.

Până atunci, spera el, urma să fie deja aproape de casă.

— Crezi că se va face bine? Îl întrebă pe C-3PO.

Ascunsese speederul şi ceilalţi droizi la adăpostul unei stânci, în spatele unităţii luminescente, şi-l păstrase pe C-3PO drept companie. Băiatul şi droidul se ghemuiseră unul lângă altul, de o parte a unităţii luminescente, iar tâlharul continua să doarmă de cealaltă parte.

— Stăpâne Anakin, mă tem că îmi lipsesc pregătirea medicală şi informaţiile necesare pentru a răspunde la această întrebare, răspunse C-3PO, înclinând capul pe un umăr. Cu certitudine, sunt de părere că ai făcut tot ce era posibil.

Băiatul încuviinţă gânditor.

— Stăpâne Anakin, nu ar trebui să rămânem aici peste noapte, continuă după o clipă droidul. Regiunea este destul de periculoasă.

— Dar nu-l putem abandona, nu-i aşa?

— Desigur, este o decizie greu de luat, chibzui C-3PO situaţia.

— Şi nici nu-l putem lua cu noi.

— În nici un caz!

Anakin rămase tăcut, uitându-se la tuskenul care dormea. Îl privea de atâta vreme, încât fu aproape surprins când acesta se foi şi se trezi. Totul se întâmplase atât de repede, încât îl prinsese pe băiat nepregătit. Tâlharul se întoarse cu o mişcare greoaie, expiră adânc, se propti întrun braţ, îşi privi piciorul pus în atelă, apoi se uită la Anakin. Băiatul nu făcu nici o mişcare şi nu scoase nici un sunet. Tuskenul îl privi concentrat un minut interminabil, după care se ridică încet în capul oaselor, întinzând în faţă piciorul rănit.

— Salut! Încercă Anakin să zâmbească.

Tâlharul tusken nu răspunse.

— Ţi-e sete? Întrebă băiatul.

Nici un răspuns.

— Nu cred că ne place prea mult, observă C-3PO.

Anakin mai încercă de câteva ori să înfiripeze o conversaţie, dar tuskenul îl ignoră. Privirea lui se abătu o singură dată, spre locul unde puşca blaster stătea rezemată de stâncile din spatele băiatului.

— Spune-i ceva în tuskenă, îi ordonă Anakin lui C3PO.

Droidul se conformă. Vorbi numai în tuskenă, dar tâlharul refuză să răspundă. Continua să-l privească insistent pe băiat. În cele din urmă, după ce droidul se chinuia de ceva timp, îi aruncă o căutătură scurtă şi lătră un singur cuvânt drept răspuns.

— Vai de mine! Exclamă C-3PO.

— Ce a spus? Întrebă băiatul plin de interes.

— Ce... de ce... mi-a spus să tac naibii din gură!