Femeia aruncă o privire spre uşă, apoi spre ferestre. Vântul urla pe lângă ele, purtând un torent de nisip şi pietricele.
— Fiul dumitale a avut amabilitatea să ne ofere adăpost, explică Qui-Gon. Ne-am întâlnit la prăvălia unde lucrează.
— Haide! Insistă Anakin, luând-o din nou de mână pe Padme. Hai să-ţi arăt droidul!
O conduse în camera sa, începând deja să-i explice detaliat ce anume construia. Fata îl urmă fără să protesteze, ascultând cu atenţie. R2-D2 îi însoţi, ciripind ca răspuns la spusele băiatului.
Jar Jar stătu nemişcat, privind în continuare în jur, parcă aşteptând de la cineva să-i spună ce să facă. QuiGon rămase în faţa mamei băiatului, într-o tăcere stânjenitoare. Grăunţe de nisip se izbeau de sticla groasă a ferestrelor, scoţând un sunet ca de pocnitori.
Numele meu este Shmi Skywalker, îi întinse mâna
femeia. Anakin şi cu mine suntem bucuroşi să vă avem oaspeţi.
Qui-Gon evaluase deja situaţia şi ştia ce avea de făcut. Scotoci sub poncho şi scoase cinci capsule minuscule dintr-un buzunar al cingătorii.
— Ştiu că te-am luat pe nepregătite. Ia capsulele acestea, ar trebui să ajungă pentru o masă.
Ea le acceptă, mulţumindu-i. Ridică ochii, apoi îi coborî din nou.
— Mulţumesc foarte mult. Îmi pare rău că am fost nepoliticoasă. Cred că nu mă voi obişnui niciodată cu surprizele venite din partea lui Anakin.
— Este un băiat foarte special, zise Qui-Gon.
Ochii lui Shmi se ridicară din nou şi expresia lor sugera că ei doi împărtăşeau un secret important. — Da, murmură ea, ştiu asta.
* * *
În dormitorul său, Anakin i-l arăta lui Padme pe C3PO. Întins pe bancul de lucru, droidul era dezactivat momentan, deoarece băiatul începuse să-i fabrice învelişul metalic care-i slujea drept piele. Terminase cu circuitele interne, dar încă nu acoperise trunchiul, braţele şi picioarele. Îi demontase şi un ochi, care se găsea alături, unde îl lăsase după ce, noaptea trecută, ajustase refractorul vizual.
Padme se aplecă peste umărul băiatului, studiind cu atenţie droidul.
— Nu-i grozav? Întrebă bucuros Anakin, aşteptând nerăbdător reacţia ei. Încă nu l-am terminat, dar va fi gata în curând.
— Este minunat, răspunse fata, sincer impresionată.
Băiatul nu-şi mai încăpea în piele de mândrie.
Chiar îţi place? E un droid de protocol... ca s-o
ajute pe mama. Uite!
Îl activă apăsând pe comutator, iar C-3PO se ridică imediat în capul oaselor. Anakin se grăbi să caute ochiul lipsă, îl luă de pe bancul de lucru şi-l potrivi în orbita cuvenită.
C-3PO îi privi cu atenţie.
— Bună ziua. Sunt un droid de protocol programat şi cunoscător al relaţiilor cyborg... tradiţii şi oameni...
— Hopa, făcu iute Anakin, este niţel cam confuz.
Luă un instrument cu mâner lung şi vârf electronic, îl potrivi cu atenţie într-un port din capul droidului, apoi roti de câteva ori dispozitivul cu clichet, examinând configuraţia interioară. Când obţinu ceea ce dorea, apăsă un buton de pe mânerul instrumentului şi C-3PO tresări de câteva ori. Anakin îndepărtă instrumentul, iar droidul coborî de pe bancul de lucru şi o privi pe Padme.
— Bună ziua. Sunt C-3PO, destinat relaţiilor între oameni şi cyborgi. Cu ce vă pot fi de folos?
Anakin ridică din umeri.
— De abia ieri l-am botezat, dar am uitat să-i introduc codul în memorie, ca să poată spună el însuşi cum îl cheamă.
Padme îi surâse încântată.
— E grozav!
R2-D2 se strecură printre ei, emiţând o rafală de bipuri şi fluierături. C-3PO se uită în jos, curios.
— Scuză-mă... cum adică, sunt gol?
R2-D2 ciripi în continuare.
— Doamne fereşte! Ce stânjenitor! C-3PO îşi examină rapid braţele scheletice. Mi se văd piesele? Vai de mine!
Anakin ţuguie buzele.
— Mda, cam aşa ceva. Dar nu-ţi face griji, voi rezolva în curând şi problema asta. Îl readuse la bancul de lucru, aruncând o privire peste umăr către Padme: Când se va termina furtuna, o să-ţi arăt vehiculul meu de curse.
Watto nu ştie nimic. Este un secret.
— E-n regulă, zâmbi Padme. Sunt foarte pricepută la păstrarea secretelor.
* * *
