Anakin ştia cât valorează un alimentator. Habar navea cum reuşise Qui-Gon să facă rost de unul chiar de sub nasul lui Watto, şi nici nu-l interesa.
— Am înţeles, să trăiţi! Zâmbi el.
Sări în carlingă, introduse alimentatorul în mufa din consola de comandă şi cuplă activatorul. Îşi puse apoi casca veche şi zgâriată şi-şi trase mănuşile. În clipa aceea, Jar, care tot meşterea în spatele unui motor, reuşi să-şi prindă mâna în injector. Gunganul începu să ţopăie înspăimântat, dar ciocul îi rămăsese amorţit de pe urma şocului primit de la cuplajul energetic, aşa că nu reuşi să articuleze nimic inteligibil. Padme îi observă în ultima clipă braţele ce băteau aerul cu frenezie şi-l eliberă înainte de aprinderea motoarelor.
Flăcările explodară din duze şi un vuiet infernal se auzi dinspre motoarele Radon-Ulzer, crescând constant în intensitate, până când Anakin reduse acceleraţia, la un duduit gutural. Spectatorii izbucniră în urale, iar băiatul flutură din braţ, drept răspuns.
Pe verandă, Shmi Skywalker urmărea scena fără un cuvânt, cu ochi pierduţi şi trişti.
* * *
Apusul aduse un amestec de auriu şi roşiatic în urma sorilor lui Tatooine, care plecau la culcare, un amestec de culori ce acoperea orizontul cu un arc lung şi graţios. Noaptea se apropia pe furiş, întunecând cerul, dezvăluind stele ca nişte cioburi risipite de cristal, în bezna pătrunzătoare, totul era mai tăcut şi parcă mai prudent.
Ultima rază a crepusculului sclipi, întâlnind oglindirea metalică a micului transportor care ţâşni din Marea Dunelor, îndreptându-se spre Mos Espa. Avea botul de forma unui cuţit lat, aripile arcuite înspre înapoi şi stabilizatorii verticali curbaţi spre interior, de sus în jos. În timp ce urca promontoriile şi cobora în văi, scana peisajul, căutând evident ceva. Întunecat şi neschimbător, avea aspectul unui prădător ieşit la vânătoare.
Dincolo de Marea Dunelor, urmărind lumina tot mai palidă, vehiculul se opri pe un platou larg şi înalt care oferea o panoramă vastă în toate direcţiile. Banthele sălbatice se împrăştiară la apropierea sa, scuturându-şi capetele miţoase şi coarnele masive, şi mugiră dezaprobator. Transportorul opri motoarele şi aşteptă în tăcere.
Apoi trapa din spate se deschise, scara metalică glisă spre sol şi apăru Darth Maul. Lordul Sith renunţase la mantia neagră şi purta un veşmânt larg, adecvat deşertului, şi o tunică strânsă cu cingătoarea de care atârna sabia de lumină. Coarnele boante, complet expuse în absenţa glugii, formau o coroană înfricoşătoare deasupra feţei colorate straniu în roşu şi negru. Ignorând banthele, se apropie de marginea platoului, scoase un electro-binoclu cu infraroşii şi începu să scaneze orizontul, în toate direcţiile.
―Nisip, roci şi deşert‖, gândi el. ―Pustiu. Totuşi, un oraş aici, încă unul acolo. Şi acolo, un al treilea.‖
Luă electro-binoclul de la ochi. Luminile oraşelor puteau fi văzute şi cu ochiul liber în întunericul tot mai profund. Dacă existau şi alte aşezări, se aflau probabil de partea cealaltă a Mării Dunelor, unde fusese deja, sau mult mai departe, dincolo de orizont, acolo unde va trebui să meargă.
Credea totuşi că Jedi se aflau aici.
Pe faţa lui ca un mozaic nu se descifra nici o expresie, dar ochii galbeni îi sclipiră anticipativ. În curând... în curând...
Cercetă consola de comandă fixată de antebraţ, selectă setările dorite şi introduse datele necesare pentru identificarea inamicului pe care-l căuta. Cavalerii Jedi s-ar fi manifestat printr-o prezenţă deosebit de puternică a Forţei. Avu nevoie numai de un minut, după care se întoarse spre navă. Droizi-spioni sferici ieşiră prin trapă, unul câte unul. După ce apărură toţi, porniră spre oraşele pe care le identificase lordul Sith.
Darth Maul îi privi, până dispărură din vedere, înghiţiţi iute de beznă. Zâmbi uşor. În curând.
Intră apoi în navă, pentru a monitoriza informaţiile primite de la spioni.
* * *
Întunericul învăluia Mos Espa în straturi tot mai groase, în timp ce noaptea cobora peste oraş. Anakin stătea tăcut pe veranda din spatele casei, iar Qui-Gon îi cerceta rana adâncă din braţ. Anakin se tăiase în cursul după-amiezii, lucrând la ataş şi, ca mai toţi băieţii, nici măcar nu-şi dăduse seama până atunci.
Îşi privi în treacăt tăietura pe care maestrul Jedi se pregătea s-o dezinfecteze, apoi se lăsă pe spate şi privi stelele.
— Stai cuminte, Annie, spuse Qui-Gon.
Băiatul abia dacă îl auzi.
— Ce multe sunt! Toate au planete?
— Majoritatea, răspunse Qui-Gon scoţând o faşă curată.
— A fost cineva pe toate?
— Nu cred, râse maestrul Jedi.
Anakin încuviinţă din cap, continuând să privească firmamentul.
— Vreau să fiu primul care le vede pe toate – aau!
Qui-Gon îi şterse o pată de sânge de pe braţ, apoi aplică antiseptic.
— Gata, e ca nou.
— Annie! La culcare! Strigă Shmi din casă.
Qui-Gon deplie o lamelă din comunicator şi puse pe suprafaţa ei o mostră din sângele băiatului. Anakin se aplecă, interesat.
— Ce faci?
Maestrul Jedi nici măcar nu clipi.
— Îţi controlez sângele, să nu te fi infectat.
Anakin se încruntă.
— N-am mai văzut...
— Annie! Strigă mama lui din nou, mai insistent. Să nu mai spun încă o dată!
— Du-te! Îi spuse şi Qui-Gon, arătându-i uşa. Mâine te aşteaptă o zi mare. Strecură în haină pânza cu care ştersese sângele băiatului. Noapte bună!
Anakin ezită, cu ochii aţintiţi asupra maestrului Jedi, intenşi şi întrebători, apoi se întoarse şi dispăru în casă. Qui-Gon aşteptă o secundă, se convinse că rămăsese singur, după care introduse lamela cu mostra de sânge într-o fantă a comunicatorului şi-l sună pe Obi-Wan.
— Da, maestre? Răspunse ucenicul, treaz în ciuda orei târzii.
— Analizează sângele pe care ţi-l trimit, îi spuse Qui-
Gon, privind precaut în jur. Vreau testarea midiclorianelor.
Expedie apoi mostra şi aşteptă în linişte. Îşi auzea inima bătându-i repede şi puternic. Dacă avea dreptate, atunci...
— Maestre, îi întrerupse Obi-Wan meditaţia, cred că s-a întâmplat ceva cu mostra asta.
Qui-Gon inspiră adânc şi expiră lent.
— Ce spun rezultatele?
— Numărul midiclorianelor sare de 20 000. Vocea tânărului Jedi se încordă. Nimeni nu are atât de multe. Nici chiar maestrul Yoda.
Nimeni. Qui-Gon rămase privind în noapte, stupefiat de dimensiunile descoperirii. Întoarse apoi ochii spre coliba în care dormea băiatul şi încremeni.
Shmi Skywalker stătea înapoia pragului uşii, privindu-l. Ochii li se întâlniră şi, pentru o clipă, maestrul Jedi avu impresia că viitorul i se dezvăluise în totalitate. Apoi femeia se întoarse, stânjenită, şi dispăru în casă.
