Îl ajuta pe Jar Jar să se ridice în picioare, când QuiGon, Padme şi R2-D2, care observaseră în cele din urmă dispariţia gunganului, reapărură grăbiţi din mulţime.
— Salut! Îi întâmpină băiatul, bucuros s-o revadă pe Padme atât de curând. Prietenul vostru era să fie bătut măr. S-a luat la harţă cu un dug. Un dug foarte periculos.
— Nusa, nusa, repetă gunganul umilit, scuturânduse de praf şi de nisip. Eusa nusa pot ssufăr lupta. Ultimul lucru vrut de mesa!
Qui-Gon îl inspectă cu atenţie, privi în jur şi-l luă de braţ.
— Oricum, băiatul te-a salvat de la o chelfăneală. Ai tu înclinaţia asta, să cauţi mereu bucluc. După aceea, înclină încet din cap înspre Anakin: Mulţumesc, tinere prieten.
Padme îi oferi şi ea un zâmbet cald, iar băiatul se simţi roşind de mândrie.
— Eusa nusa făcut nimic! Insistă Jar Jar, încercând în continuare să se apere şi gesticulând aprig.
— Ţi-a fost frică, îi spuse băiatul privindu-l solemn. Frica îi atrage pe cei laşi. Sebulba încerca să-şi depăşească frica, zdrobindu-te pe tine. Înclină din cap spre gungan: ţiar fi de folos să te temi mai puţin.
— Asta merge la tine? Întrebă Padme sceptic şi-i aruncă o privire ironică.
Anakin zâmbi şi ridică din umeri.
— Merge... până la un punct.
Doritor să rămână cât mai mult alături de fată, convinse grupul să-l urmeze până la un stand de fructe – o copertină ponosită aruncată peste un cadru format din câţiva stâlpi înclinaţi şi şubrezi. Lăzile cu fructe viu colorate erau aranjate pe stelajul aplecat spre stradă, pentru a fi mai vizibile. O bătrână cu piele zbârcită, cocârjată şi cu păr cărunt, îmbrăcată în haine modeste, uzate şi peticite, se ridică de pe un scăunel pentru a-i întâmpina.
— Cum te simţi azi, Jira? O întrebă Anakin, îmbrăţişând-o.
Bătrâna zâmbi.
— Căldura nu mi-a făcut niciodată bine, Annie.
— Ştii ceva? Spuse repede băiatul luminându-se la chip. Am găsit climatizorul pe care-l căutam. E cam stricat, dar am să-l repar cât de curând, îţi promit. O să-ţi fie de folos.
Jira îi mângâie obrazul trandafiriu cu mâna ei zbârcită şi zâmbi larg:
— Eşti un băiat cumsecade, Annie.
El strânse din umeri, ignorând complimentul, şi începu să examineze fructele expuse.
— Iau patru palii, Jira. Privind încântat spre Padme, adăugă: Sunt sigur c-o să-ţi placă.
Băgă mâna în buzunar după truguţii pe care-i economisise, dar, când îi scoase să-i plătească Jirei, scăpă unul pe jos. Fermierul de lângă el se aplecă să-l ridice şi, în clipa aceea, ponchoul i se desfăcu atât cât Anakin să vadă sabia de lumină de la cingătoare.
Ochii băiatului se făcură cât cepele, dar îşi ascunse surprinderea concentrându-se asupra monedelor.
Descoperi că avea numai trei.
— Hopa, credeam c-am mai multe, zise el. Lasă, dămi numai trei, Jira. Oricum nu-mi era foame.
Bătrâna întinse paliile lui Qui-Gon, Padme şi Jar Jar, şi luă banii de la Anakin. O pală de vânt străbătu strada, zgâlţâind stâlpii standului şi umflând copertina. A doua pală ridică praful şi-l împrăştie în toate direcţiile.
Jira îşi frecă braţele cu mâinile noduroase.
— Cerule, cât mă dor oasele. Vine furtuna, Annie. Du-te repede acasă.
Vântul izbucni în rafale puternice, care ridicau în văzduh nisipul şi gunoaiele de pe stradă. Anakin privi spre cer, apoi spre Qui-Gon.
— Aveţi adăpost? Întrebă el.
Maestrul Jedi încuviinţă din cap.
— Ne ducem la nava noastră. Îţi mulţumesc din nou, tinere prieten, pentru...
— E departe? Îl întrerupse grăbit băiatul.
În jurul lor, vânzătorii închideau uşile şi ferestrele magazinelor, cărând mărfurile înăuntru şi aruncând prelate peste lăzi şi vitrine.
— La marginea oraşului, răspunse Padme, întorcându-se cu spatele spre rafalele înţepătoare de nisip.
Anakin o prinse iute de mână şi o trase după el.
— N-o s-ajungeţi la timp. Furtunile de nisip sunt foarte periculoase. Veniţi cu mine. Puteţi aştepta să se potolească la mine acasă. Nu-i departe, şi mama n-o să aibă nimic împotrivă. Haideţi, repede!
Cu vântul urlând în jur şi cu văzduhul plin de nisip, Anakin îşi luă rămas bun de la Jira, şi-i conduse pe cei patru în goană pe stradă.
* * *
La marginea lui Mos Espa, Obi-Wan stătea lângă botul transportorului când vântul începu să sufle cu putere, fluturându-i mantia şi brăzdând întinderea deşertului. Ochii lui neliniştiţi căutau în depărtare, acolo unde astroportul începuse să dispară în spatele cortinei de nisip. Se întoarse, auzindu-l pe Panaka care coborî rampa transportorului, pentru a i se alătura.
— Furtuna o să-i întârzie, observă Obi-Wan îngrijorat. Panaka încuviinţă din cap.
